Universitatea Populară „Nicolae Iorga”, oază spirituală pentru românii de pretutindeni (I)

A trecut şi luna august… Frumoasă lună de vară! Multicoloră, fierbinte, grăbită… Cu multe sărbători religioase şi naţionale, cu multe evenimente, întruniri.

Pentru unii cimişlieni, această lună este marcată de întâlnirea anuală cu fraţii de pe malul drept al Prutului, în cadrul Universităţii Populare de Vară „Nicolae Iorga” din oraşul Vălenii de Munte, localitate înrudită cu oraşul Cimişlia.
În perioada 14-19 august a.c., s-a desfăşurat a 69-a ediţie a Cursurilor de Vară, care a reunit personalităţi din diverse domenii ale ştiinţei şi culturii din România, zeci de persoane din ţară, dar şi circa 100 de basarabeni din diferite raioane ale Republicii Moldova.
Noi, cei 10 invitaţi din orașul Cimişlia, împreună cu ceilalţi participanţi, am adus, mai întâi, un omagiu celui care a pus bazele acestei universități și a întrunirilor anuale pentru studierea istoriei şi a culturii neamului românesc, pentru a-i întrupa frumosul vis: UN SINGUR POPOR, O SINGURĂ ŢARĂ, depunând flori şi închinându-ne la monumentul istoricului, scriitorului, politicianului, profesorului și academicianului Nicolae Iorga.
La festivitatea de deschidere a Cursurilor la Centrul Cultural „Nicolae Iorga” al oraşului Vălenii de Munte au venit şi au rostit alocuţiuni cu urări de bun venit, informări despre starea de lucruri la ora actuală în oraş, judeţ şi ţară şi exprimări de speranţă în folosul acestei şcoli, cele mai importante persoane ale locului: primarul oraşului Vălenii de Munte, Florin Constantin, prefectul Judeţului Prahova, Virgiliu-Daniel Nanu, preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Iulian Dumitrescu, ministrul Culturii din România, Lucian Romaşcanu, şi membrul de onoare al Academiei Române, Valeriu Matei, de la Chișinău.
În fiecare an, cursurile se organizează astfel ca să cuprindă şi Ziua oraşului Vălenii de Munte de Sărbătoarea Sf. Maria Mare. Festivităţile organizate cu această ocazie la 15 august au fost de o mare amploare, deosebit de frumoase, iscusit pregătite şi aranjate, cu dibăcie şi dragoste prezentate, urmărite şi aplaudate de mii de spectatori.
O perlă a acestui eveniment in fiecare an este Parada portului popular, când în faţa ta se perindă frumuseţea şi particularitatea veşmintelor fiecărui judeţ, ale fiecărui cătun, iar purtătorii lor îţi zâmbesc mândru de splendoarea prezentată…
Apoi a urmat deschiderea târgului oraşului, unde ochii o iau razna şi unde scena devine cuibul veseliei, a dansului şi cântecului adus din diferite locuri, unde vieţuieşte graiul român şi tradiţiile acestui popor. Şi Cimişlia şi-a adus „privighetoarele” din ansamblul „Legenda”, de la Casa de cultură, pentru a înviora sufletele celor adunaţi la festivitate. S-au prezentat bine şi frumos, adunând încă o laudă pentru activitatea lor.
Această zi a fost consacrată mai mult savantului Nicolae Iorga. La ora 11.00, la întoarcere în sala Centrului Cultural, profesorul universitar dr. Petre Ţurlea a prezentat prelegerea „Nicolae Iorga despre rolul culturii şi educaţiei în dezvoltarea poporului român”, iar seara am vizitat Muzeul Memorial „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte, unde am avut acces la tribună şi eu, prezentând, conform programului, cartea „Dosarele infernului. Sudul Basarabiei în vârtejul sinistru sovietic al anilor 1940-1941”.
Materialele prezentate în această carte erau tocmai acele urmări, după cedarea Basarabiei, de care îşi făcea griji Nicolae Iorga! El a prevăzut soarta basarabenilor: vitregă, umilită, dramatică, chiar tragică…
Am menţionat publicului prezent că Nicolae Iorga a fost un mare prieten al Basarabiei, a vizitat-o de două ori: în 1905, cu scopul de a studia cum se păstrează identitatea românească pe timpul imperiului ţarist rus, şi în 1926, doar pentru trei zile, în zona Cetăţii Albe. Despre aceste vizite a relatat în publicistica sa, în note de călătorii şi în studii ştiinţifice.
El era legat sufleteşte de Basarabia. Şi una din ultimele lui suferinţe, pe care le-a îndurat înainte de moarte, a fost, după spusele nepotului său, Andrei Pippidi, pierderea Basarabiei. Căci cunoaştem că el era principalul oponent al cedării Basarabiei. Zicea îngrijorat: „Se impune rezistenţa, ca o datorie de onoare!”. Ba chiar s-a gândit cum să formuleze refuzul de a capitula pentru Ribbentrop, a redactat şi protestul parlamentar contra răpirii Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, dar majoritatea din Consiliul de Coroană a hotărât altfel… El a reacţionat foarte dureros şi emoţionant, numindu-i „trădători”!
Cartea mea, prezentată cursanţilor, împreună cu Veronica Părlea-Conovali, profesoară de istorie din Chişinău, poetă și prozatoare, e despre destinul românilor basarabeni, cimişlieni, după cedarea Basarabiei, impusă de organele sovietice şi venirea rușilor aici, ei numindu-se „eliberatori” ai basarabenilor de sub jugul burghezo-român şi urmau să aducă pace, bunăstare şi fericire acestui popor. Numai că „eliberatorii” au început cu… teroarea! Cea mai conştientă, inteligentă categorie de basarabeni a fost supusă represiunilor: arestărilor, asasinatelor, deposedărilor de rezultatele muncii lor de-o viaţă, deportărilor etc. Anii 1940-1941 au fost, de fapt, ani de decapitare a Basarabiei, inclusiv a localităţilor raionului nostru.
În carte am cuprins această perioadă, accentuând primul val de deportări în masă din localităţile raionului, când cetăţenii au fost pedepsiţi pentru toată activitatea lor pe timpul administraţiei române, adică din 1918-1940!
Discursurile noastre au trezit un mare interes, incomparabil cu cel din Cimişlia, care a fost la unica prezentare (cimişlienii nu vor să cunoască istoria părinţilor şi a buneilor lor!). Şi, pentru prima dată, am auzit că românii din partea dreaptă a Prutului recunosc şi condamnă acea hotărâre de cedare a Basarabiei, cum au recunoscut ei: „Fără măcar un glonte tras de noi!”.
Moderatorul acestei activităţi, Constantin Stere, cu glas puţin aşezat şi răguşit de emoţii, cu privirea lăsată în jos, a propus românilor prezenţi: „Să facem o neobişnuită încercare de a ne cere iertare de la basarabeni pentru acea cedare nechibzuită şi acele pierderi umane ale fraţilor noştri. Suntem o generaţie nouă cu lecţiile învăţate. Fraţii trebuie să fie cu fraţi! Să fim perseverenţi!”.

Anastasia BALMUŞ,
cursant în anul 2022 al Universităţii Populare „Nicolae Iorga”