Grigore Vieru, poet al neamului, al epocii noastre

Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, într-o familie de țărani români – Pavel şi Eudochia Vieru. Face parte din generația poetică 60, al cărei buzdugan e considerat Nicolae Labiș (aprecierea lui Daniel Corbu), din care fac parte Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu etc., poeți care au reușit să refacă, fiecare cu pecetea personalității sale, punțile de legătură cu poezia românească interbelică, distruse în perioada proletcultistă, îmbâcsită de ideologia comunistă.

Activând în Basarabia mult pătimită ca poet al resurecției, Grigore Vieru și-a luat în serios și rolul de tribun al poporului, fiind unul din stegarii deșteptării naționale. Îl aflăm în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii „Maria Mirabela”, regizat de Ion Popescu-Gopo, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru. Iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii – Diploma de Onoare Andersen. În 1989, Grigore Vieru este ales în Congresul deputaților poporului din URSS. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut.
În 1990, e ales membru de Onoare al Academiei Române, în 1991- membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace. În 1993, e ales membru corespondent al Academiei Române. La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. În 1995, devine membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune, în 1996 e decorat cu Ordinul Republicii, iar în 1997, Editura „Litera” din Chişinău lansează volumul antologic „Acum şi în veac”, iar trei ani mai târziu e distins cu Medalia guvernamentală a României „Eminescu” – 150 de ani de la naştere.
La 16 ianuarie 2009, Vieru a suferit un grav accident rutier, în apropiere de Chişinău. La două zile după accident, inima poetului a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor. Iată un fragment din versurile citite de Adrian Păunescu la ceremonia funerară a poetului Grigore Vieru: „S-a-ntunecat pământul şi lăcrimează cerul,/ Românii plâng plecarea poetului divin,/ Şi semne dinspre case şi din morminte vin,/Acum, spre Eminescu a şi pornit Vieru…” („Iartă-ne, Grigore!”, o poezie răscolitoare, de adio, citită cu adâncă durere la funeraliile fratelui Grigore de Adrian Păunescu, unul dintre cei mai fideli prieteni ai poetului – n.n.). Aşa cum mărturisea poetul însuşi, a scris poezia în drum spre Chişinău… unde Grigore Vieru nu-l mai aştepta cu braţele deschise, în care încăpea nu numai muntele Păunescu, ci universul întreg cu sori şi stele… Peste un an, la 5 noiembrie 2010, ne-a părăsit şi Adrian Păunescu, care, la fel ca şi „părintele „Albinuţei”, a fost bătut cu pietre din toate părţile de mediocrităţile lipsite de har şi talent, dar care-s multe, cam ca la Lăpuşneanu.
În poezia lui Grigore Vieru, e cântat și proslăvit neamul, meleagul drag și sfânt, iar metafora izvorului se descifrează drept simbol al unei mişcări fără început şi sfârşit. Versurile lui despre mamă sunt, în aparență simple, dar, totodată, neobişnuite. În ele nu prevalează cultura versului, oricât de importantă ar fi, ci cultura sentimentului. Opera lui Vieru are și astăzi o reverberaţie profundă în sensibilitatea şi conştiinţa adevăraţilor oameni de la noi, poetul fiind consacrat printre nemuritorii Academiei Române. Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce. Câteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi și Buzău îi poartă numele. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naştere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor din Chişinău.
… Acesta e Grigore Vieru, poetul care a servit cu dăruire poezia, ilustru exponent al ideilor dominante în conştiinţa noastră naţională și pe care le-a exprimat artistic, îmbogăţindu-le cu sufletul său. A fost și rămâne un poet axat pe durerile neamului, mereu sensibil la freamătul inimii și la zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre. El a ştiut cel mai bine să aşeze alături sacrele cuvinte – Grai, Mamă, Patrie, Iubire – şi de aceea merită cununa recunoştinţei noastre.

Natalia LUNGU,
bibliotecară, Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir”,
orașul Cantemir