Să ne cunoaștem istoria, cultura, tradițiile și înaintașii

Să ne cunoaștem istoria, cultura, tradițiile și înaintașii

Începând cu acest număr, vă vom familiariza, periodic, cu cei mai de vază poeți, scriitori, critici și istorici literari, traducători români, inclusiv basarabeni, din toate timpurile. În cele ce urmează, vă prezentăm scriitori născuți, în diferiți ani, în luna noiembrie.

Mihail Sadoveanu. S-a născut la Paşcani, pe 5 noiembrie, în anul 1880. Povestitor, nuvelist, romancier, academician şi om politic, Mihail Sadoveanu a fost supranumit „Ceahlăul literaturii române”. Scriitorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova şi despre natura României, fiind unul dintre primii colaboratori ai revistei tradiționaliste „Sămănătorul”.
Opera sa, destul de valoroasă, cuprinde romane, povestiri, nuvele. A scris circa 100 de volume, multe dintre care au intrat în patrimoniul literaturii române: „Hanul Ancuţei”, „Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă”, „Baltagul”, „Creanga de aur”, „Nopţile de sânziene”, „Fraţii Jderi”, „Divanul persian” ș. a.
A fost director al Teatrului Naţional din Iaşi, director de ziare, dar a desfăşurat şi o intensă activitate politică: a devenit preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale – funcţie politică maximă ocupată de un scriitor român în timpul regimului comunist. A fost preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor şi şef al delegaţiei române la Consiliul de Pace de la Paris, din 1949.


Eugen Ionescu. Eseist, critic literar şi poet, reprezentant de seamă al teatrului absurdului, care a văzut lumina zilei la 26 noiembrie 1909, la Slatina. Debutează ca poet în anul 1928 în revista „Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi. Un an mai târziu, îi apare primul volum de versuri, „Elegii pentru ființe mici”. A colaborat și cu alte reviste: „Viața literară”, „Fapta”, „România literară”, „Rampa”, „Vremea”, „Universul literar”, „Viața Românească”, în care a publicat cronici literare, cronici plastice, pagini de jurnal, eseuri, poezii și fragmente de roman. În 1934, publică volumul „Nu”, o carte de eseuri contestatare care provoacă un scandal în lumea literară. În 1938 pleacă la Paris ca bursier, cu intenția de a-și susține doctoratul cu teza „Tema morții și a păcatului în poezia franceză”.
Se afirmă ca dramaturg, debutând cu piesa „Cântăreața cheală”. Urmează „Lecția” (1951), „Scaunele” (1952), „Victimele datoriei” (1953), cele mai cunoscute piese fiind: „Ucigaș fără simbrie”, „Rinocerii”, „Setea și foamea”, „Regele moare”. Primul volum de teatru apare în 1954, urmat de alte șase volume ce vor cuprinde întreaga creație dramaturgică a autorului. În paralel, publică volume de eseuri, jurnale, volume memorialistice și doua volume de proză („Fotografia colonelului”, 1962; „Solitarul”, 1973 ).
În 1970, devine membru al Academiei Franceze. S-a stins din viață pe 28 martie 1994 la Paris, și este înmormântat la cimitirul Montparnasse. În anul 2009, opera lui Ionescu a fost celebrată în mod oficial în întreaga lume. Autorului i-au fost consacrate numeroase manifestări culturale în ţară, dar şi în străinătate.


Emil Loteanu, născut la 6 noiembrie 1936, în satul Clocușna, raionul Ocnița, a fost un actor, regizor, scenarist, poet și scriitor moldovean. În anul 1952, face studii de cinematografie la Moscova. În perioada 1953-1954, este actor la Teatrul dramatic „A.Pușkin” din Chișinău. A făcut cursuri de actorie la Școala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova (1954-1956) și de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) din capitala URSS (1956-1962).
A fost angajat în anul 1962 la studioul „Moldova-film”, iar în perioada 1973-1983, a lucrat ca regizor la studioul „Mosfilm” din Moscova. În 1985, a revenit la Chișinău, deținând, în perioada 1987-1992, funcția de președinte al Uniunii Cineaștilor. A avut un rol mare în formarea promoțiilor de regizori și actori, printre care – Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Maria Sagaidac, frații Victor și Mircea Soțchi-Voinicescu etc.
Autor a numeroase filme și scurtmetraje prezentate la circa 50 de festivaluri și retrospective cinematografice în numeroase orașe ale lumii, precum și în fostele republici din URSS. Printre aceste pelicule sunt: „Poienile roșii”, „Lăutarii”, „O dramă la vânătoare”, „Romii de aur ai Moscovei”, „O șatră urcă la cer”, „Gingașa și tandra mea fiară”, „Anna Pavlova”, „Luceafărul” ș. a.
În 1956, debutează editorial cu placheta de versuri „Zbucium”, urmată de cărțile „Chemarea stelelor” (1962), „Vioara albă” (1963), „Ritmuri” (1965), „Bucolica” (1966), „Versuri” (1970), „Sufletul ciocârliilor” (1974), „Lăutarii” (1974), „Chemarea stelelor” din colecția „Biblioteca școlarului” (2004) ș. a.
Este Maestru Emerit al Artei din RSSM, Artist al Poporului din Federația Rusă, membru de onoare al Academiei Internaționale de film Nike, distins cu Premiul de Stat, cu Ordinul Republicii, iar în anul 2001 – cu Premiul pentru excelența artei regizorale, decernat la Ateneul Român din București, fiind declarat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”.
Emil Loteanu s-a stins din viață la 18 aprilie 2003, într-un spital din Moscova, fiind înmormântat în cimitirul Vagankovo din capitala Rusiei.

Natalia LUNGU,
bibliotecară la Liceul „Dimitrie Cantemir” din orașul Cantemir

You May Have Missed