Un profesor bun este cel care iubește ceea ce învață pe alții

Un profesor bun este cel care iubește ceea ce învață pe alții

Motto:
„Învățându-i pe alții, ne învățăm pe noi înșine…”
(Seneca)

Profesia de pedagog este una dintre cele mai vechi și mai importante din lume, este o vocație, un har dumnezeiesc. Or, e nevoie de efort și dăruire, de cunoștințe și abilități, de experiență ca să pregătești un copil pentru viață. Principala diferență dintre un pedagog și alte profesii este dragostea față de copii, pentru ceea ce înveți pe alții. În pofida dificultăților, problemelor, dascălul trebuie să rămână în continuare fidel muncii sale, să ajute copiii, să îi învețe, să îi educe, pentru că ei sunt viitorul țării.
Un părinte care trimite un copil la grădiniță sau la școală trebuie să fie sigur că își dă odrasla în mâinile de încredere ale unui cadru didactic profesionist.
Învățător, educator… Cât e de greu să porți acest titlu onorific de-a lungul vieții! În fiece zi ești în vizor: fiecare cuvânt, mișcare, pas, comportament… Oricât de greu ar fi, trebuie să fii bine dispus, „în formă”, cu zâmbet pe față. Deoarece pentru mulți copii, mai ales de la sat, un profesor este un ideal, un idol. Pentru tot restul vieții, ei își vor aminti de prima lecție, primul clopoțel, de ultimul careu, ultimul apel către absolvenți… Și trebuie să le faci pe toate acestea cu adevărat memorabile.
Îmi iubesc profesia și sunt mândră de ea. De ce îmi place profesia mea? Am nevoie de ea pentru elevii mei, pentru părinții lor, pentru că ei ne-au încredințat cel mai prețios lucru – copiii lor iubiți. Și depinde de mine cât de interesantă va fi viața școlară a copilului. Este deosebit de important și plăcut pentru un dascăl să vadă roadele muncii sale, urmărind cu mândrie ascensiunea învățăceilor, or, un pedagog nu este doar un profesor, ci și un educator.
Pe parcursul traseului profesional am întâlnit mulți elevi, ochi curioși, dornici de carte, multă lume bună, care mi–a venit mereu în ajutor – cu un cuvânt, cu un sfat bun. Unul dintre mentorii mei, pe care nu-l voi uita nicicând, este Polina Boișteanu, profesoară de limba și literatura română din satul Cociulia, raionul Cantemir. A fost și este pentru mine și pentru colegii de breaslă un model, un bun profesionist în domeniul educației. În primii ani de activitate o priveam ca pe un „idol al pedagogiei”, așa și a rămas în timp: o doamnă cu o educație aparte, care s-a dedicat întru totul profesiei nobile.
Cu ocazia sărbătorii – Ziua Profesională a Pedagogului – culeg din grădina toamnei albe crizanteme și le aștern la picioarele colegilor și foștilor mei profesori –mentori, îndrumători, le sărut mâinile moi și sufletul cald și curat ca o pâine, le doresc în calea vieții un cer senin și luminos, cu liniște și pace.

Ana BURDUJA,
specialistă superioară,
Direcția generală învățământ Cantemir