Social

Rabia poate fi și trebuie prevenită

2 Mins read

Rabia (turbarea), boală infecțioasă din clasamentul zooantroponozelor (boala cu transmitere de la animalul bolnav la om), provine de la animalele carnivore sălbatice și domestice (câini, vulpi, ovine, bovine, caprine, pisici, lilieci ș.a.). Factorul de transmitere este contactul direct cu saliva infectată cu virusul rabic prin mușcături, zgârieturi). În anul curent au fost înregistrate 17 cazuri cu mușcături de animale: patru de câinii vagabonzi, două – de pisici, un caz de mușcătură a fost depistat conform rezultatului de laborator diagnostic veterinar, alte 11 cazuri sunt de la mușcăturile câinilor domestici.

Un timp oarecare, virusul rabic rămâne în locul inoculării, apoi, prin fibrele nervoase, pătrunde în ganglionii spirali, începe a se multiplica, afectând măduva spinării și sistemul nervos central (creierul). Boala debutează cu senzații de dureri, furnicături în locul mușcăturii (cefalee – dureri de cap), insomnie, excitabilitate, inapetență (lipsa poftei de mâncare), vomă, febră, frică de lumină și apă (aerohidrofobie).
Perioada de incubare e mare, de la 21-56 de zile, iar boala durează în medie 3-6 zile, decesul survine (fără excepție) prin stop cardio-respirator. La animale se manifestă prin formă rapidă, furioasă și liniștită – paralitică. Fiind bolnave, animalele sălbatice își schimbă comportamentul – pierd frica de oameni și câini, devin agresive, vânează ziua, uneori se dau prinse.
Rămân actuale măsurile de combatere a animalelor vagabonde,de asemenea acoperirea vaccinală de 85-90% contra rabiei animalelor aflate în posesia populației, amenajarea locurilor speciale (groapa BEKER), cu scopul acumulării cadavrelor de animale domestice și sălbatice (aceste gropi BEKER trebuie să fie în fiece localitate!), asigurarea unui complex de măsuri ce ar contribui la diminuarea circulației agentului cauzal (virusul rabic) în rândul populației, organizarea echipelor de vânători de vulpi – sursa principală de răspândire a virusului, precum și a numărului de animale fără stăpân (câini, pisici) ca sursă intermediară a infecției. Trebuie excluse condițiile ce pot favoriza infectarea. E necesară: respectarea igienei personale, inclusiv a mâinilor, a regulilor sanitare la alimentarea animalelor suspecte; a evita contactul direct habitual cu animale fără stăpân sau suspecte la boală.
În caz de mușcătură, zgârietură a animalelor menționate, chiar și dragi nouă, adresați-vă la 112 și medicului specialist de la IMSP. Conform instrucţiunii privind administrarea vaccinului antirabic, persoana care a fost afectată trebuie să fie vaccinată, , în primele 10 zile, cu trei doze de vaccinuri ( 0-3-7 zi). Pe parcursul a 10 zile, animalul trebuie supravegheat sanitar-veterinar, dacă în perioada respectivă nu denotă semne clinice de boală (supravieţuieşte), persoanei afectate nu i se administrează doza 4, 5 și 6 (la a 14-a, a 30-a şi a 90-a zi), astfel evitând intervenţiile medicale în plus. Fiți precauți, protejați-vă de rabie!

Dumitru VRABIE,
medic epidemiolog

 
Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele noutăți!