„Plăcerea de la faptul că ai ajutat pe cineva nu se compară cu nimic”. Descoperă detaliile nursing-ului de la asistenta medicală din raionul Leova, Ana Calmațui -

Pe 12 mai este celebrată Ziua Internațională a Asistentului Medical, a Nursing-ului. Această sărbătoare e menită să marcheze contribuția majoră a asistenților medicali pentru întreaga societate.

A fi asistent medical este, cu siguranță, o vocație. Munca lor, la fel ca munca tuturor lucrătorilor medicali, este de neprețuit. Pentru a a vă prezenta mai detaliat această profesie, am realizat un interviu cu doamna Ana Calamațui. Doamna Calmațui profesează în calitate de asistentă medicală în secția de Terapie a Spitalului Raional Leova și în calitate de asistentă medicală de familie în Oficiul Medical din satul Hănăsenii Noi, raionul Leova. În acest interviu ne-am propus să aflăm ce se ascunde în spatele acestei profesii, ce calități trebuie să posede un asistent medical, precum și care este viitorul medicinei în mediul rural .

– Ce va motivat să imbrățisați această profesie?
De când eram copilă, simțeam că am o atragere față de această profesie. Poate că nu înțelegeam întru totul ce înseamnă, dar îmi plăcea să fac pansamente, căci știți cum sunt copiii: ba te zgârâi, ba mai cazi. De asemenea, cei din jur îmi spuneau „tu sigur când o să crești vei fi o doctoriță, precis o să fii”. Din acele momente, a început să-mi placă și mai mult această profesie, iar interesul meu creștea pe zi ce trece.

– Care a fost drumul parcurs de dumneavoastră până ați ajuns asistentă medicală?
– După ce am terminat școala medie, cum se numea pe atunci, știam sigur că vreau să plec la Colegiul de Medicină din Cahul. În cei trei ani cât am studiat acolo, am îndrăgit și mai mult această profesie și iată că la 18 ani, proaspăt absolventă am început să lucrez. Aveam niște emoții incredibile și mi-am dat seama că am făcut alegerea corectă.

– Cum vi se pare, în general, această profesie?
– Cum am spus și mai înainte, e o profesie foarte interesantă, dar, totodată, și foarte complicată. Trebuie să o înțelegi, să poți înțelege oamenii cu care va trebui să lucrezi, dar, în primul rând, trebuie să-ți placă. Dacă ești empatic, îți place să ajuți oamenii, să comunici, căci depinde foarte mult cum ești și sufletește fața de oameni, atunci ți se va potrivi această profesie. Căci știți cum este, oamenii zic că „ ei, cum am am vorbit cu medicul, mi-a spus vreo două vorbe și gata mă simt mult mai bine, mi-a trecut durerea”. Concluzia este că trebuie să ai niște calități pentru a activa cu succes în acest domeniu, dar și pentru a primi plăcere de la munca pe care o faci, căci nimic nu poate fi mai frumos pentru un asistent medical decât prognonozele pozitive și însănătoșirea unui pacient.

– Dumneavoastră activați atât în oraș, la Spitalul Raional, cât și în sat, la Oficiul Medical. Cum este să fiți asistentă medicală în mediul rural, comparativ cu mediul urban?
– La oraș, în secția unde activez, vin pacienți deja cu diagnoza stabilită; avem medici care le scriu tratamentul și noi deja ne ocupăm cu punerea în practică a prescripțiilor medicale. În sat e puțin mai complicat, aici poate veni și un copil, și un adult, și un bătrân și trebuie să știi să găsești limbă comună cu toți, să-i programezi la medicul de familie și să vii în fugă la serviciu în caz de necesitate, chiar și când nu e zi de lucru, pentru că oamenii au nevoie de ajutor și uneori apelează mai repede aici pentru un oarecare ajutor: o procedură, un pansament, un sfat, situații sunt multe și imprevizibile.

– Cum credeți, medicina și asistența medicală în mediul rural au perspective în viitor?
Nu știu sigur cum să spun, pentru că mult depinde de condițiile care sunt propuse tânărului „proaspăt absolvent”, pentru ca să dorească să lucreze aici. În ultima perioadă se observă o îmbunătățire. Anterior, Oficiul Medical din satul Hănăsenii Noi, era într-o stare cam rea, acum însă s-au creat condiții mai favorabile, mai plăcute, în primul rând, pentru pacienți. Multe sate nu au lucrători medicali din lipsa specialiștilor care nu sunt atrași de condiții, însă investirea în acest domeniu dă roade frumoase, și iată că sunt tineri care, dorind să schimbe ceva, vin să lucreze și la sat. Fără lucrători medicali în sate e greu, pentru că mulți apelează aici, mai ales bătrâni care nu au posibilitatea să se deplaseze în oraș.

– Deoarece locuiți în sat, cum reușiți să îmbinați meseria cu treburile din gospodărie?
– Știți cum e această meserie, mai întâi lucrul și apoi gospodăria. Pentru că așa e, lepezi tot și fugi la lucru sau la pacient în caz de necesitate, știi că e viața omului pe balanță. Sinceră să fiu, mai mereu pe fugă, nici nu am observat cum deja am copii mari.
– Care este după părerea dumneavoastră impactul pandemiei asupra sistemului medical?

– S-a simțit că sistemul medical a avut de suferit, lucrătorii medicali nu au stat la dubii și au ieșit la serviciu. A fost foarte obositor, în caz că se îmbolnăvea o asistentă, era necesar să o înlocuim. Îmbolnăvirea lucrătorilor și, din păcate, moartea multor specialiști a îngreunat situația, medicii fiind nevoiți să lucreze și mai mult pentru binele oamenilor, însă multe spitale au rămas fără doctori, fără asistente, fără infermiere, ceea ce este foarte grav și dureros.

-Care este îndemnul dumneavoastră pentru tinerii care se gândesc să îmbrățiseze nursing-ul?
– Aș vrea ca câți mai mulți tineri să îmbrățișeze, în general, domeniul medicinei, fie că pentru familia lor, fie că pentru a activa în spitale. E complicat, trebuie multă răbdare, dar rezultatul este pe măsură, plăcerea de la faptul că ai ajutat pe cineva nu se compară cu nimic.