Știri pe scurt

Nicolae Labiş, copilul minune al poeziei române

2 Mins read

Nicolae Labiş (n. 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, judeţul Suceava – d. 22 decembrie 1956, Bucureşti) a fost un poet român cu un talent remarcabil. Ar fi împlinit în curând 85 de ani…

Esenţele tari ale pădurii, stânca, pământul puternic acoperit de verdeaţa cetinii fără moarte, izvoarele repezi de munte au dat viaţa lor acestui copil al poeziei, cu un destin crud, Nicolae Labiş.
Moartea oricui abureşte toate oglinzile. Moartea unui poet tânăr întunecă posibilitatea lumii de a arăta şi altfel. Nicolae Labiş a murit la doar douăzeci şi unu de ani. El a licărit scurt. Stinsă-n deplină ţâşnire spre spaţii poetice, tulburător de înalte, poezia lui este o invitaţie la incandescenţă.
Poezia lui Labiş e poezia contemporaneităţii, opera lui a înflorit, a strălucit prin toate culorile ei, trimiţându-şi departe parfumurile, într-un răstimp atât de scurt. Nicolae Labiş pare a fi principiul moral al poeziei de azi, destinul lui era acela al florii, deschis şi pur. A fost nu numai un poet al ţării lui, al naturii şi tradiţiilor ei, al timpului prin care a trecut, al primelor iubiri. A fost o conştiinţă.
Labiş a evocat ororile războiului, copilăria săracă , foametea, pe tatăl său, pădurile natale, tot ce unifică durerile oamenilor. Poetul este un spirit care se luptă fără încetare cu sine. Intri în poezia lui Nicolae Labiş ca într-o pădure foşnitoare de vorbe şi imagini, în care toate îți răspund.
„Moartea căprioarei” este piesa cea mai reuşită din mica mitologie a codrului, prefigurată în versurile unui poet abia ieşit din adolescenţă şi
întrat, fără complexe, în vârtejul mare al istoriei. Este un poem admirabil scris, de o sinceritate şi o vibraţie ce emoţionează şi astăzi, exprimă cruzimea şi compasiunea. Numele lui Nicolae Labiş merită a fi pomenit ca semn de unire pentru alţi tineri adunaţi de-aici înainte, pentru a citi versurile lui şi pe ale lor şi pentru a se lega într-o nobilă şi înaltă prietenie.
Poetul închegase o operă, mărturie a timpului său şi a excepţionalului său temperament poetic. Timpul va da, probabil, acestui meteor o sclipire mai profundă. Din păcate, mult prea devreme, într-o nu prea bună zi a venit „pasărea cu clonţ” şi l-a sfârtecat.

Natalia LUNGU,
bibliotecar, Liceul „D. Cantemir”, or. Cantemir

 
Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele noutăți!
 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *