Moștenirea legală și/sau testamentară

Dreptul la moștenire a proprietății private este garantat de art.46 alin.6 din Constituția Republicii Moldova.

Conform Codului Civil al Republicii Moldova „Moștenirea este transmiterea patrimoniului (masa succesorală) unei persoane fizice decedate (defunct, cel care a lăsat moștenirea) către una sau mai multe persoane (moștenitori)”. Cu alte cuvinte, moștenitorul dobândește drepturile patrimoniale și obligațiile defunctului, cu excepția celor care, prin natura lor, sunt legate în mod inseparabil de persoana defunctului sau care, potrivit legii, nu se pot transmite de la o persoană la alta.
Codul Civil al RM, prevede două temeiuri pentru a putea moșteni: legea și/sau testamentul.
Moștenirea legală
Moștenirea legală are loc, în măsura în care nu există un testament valabil.
Dacă este să vorbim despre moștenirea legală, atunci, ea apare doar dacă există un raport de rudenie între defunct și succesibil (moștenitori).
Moștenirea legală este împărțirea averii persoanei decedate între rude conform gradului de rudenie (clasele de moștenire), după cum urmează:
• clasa I – descendenții (copiii) defunctului (art.2178 alin.1 Cod Civil)
Soțul supraviețuitor este moștenitor legal și, în concurs cu clasa întâi de moștenitori, și are dreptul la 1/4 din masa succesorală, indiferent de numărul descendenților.
• clasa II – părinții defunctului și descendenții (copii) acestora (art.2179 alin.1 Cod Civil)
În concurs cu clasa a doua de moștenitori sau cu bunicii, soțul supraviețuitor are dreptul la 1/2 din masa succesorală, indiferent de numărul moștenitorilor. Dacă sunt în viață atât bunicii, cât și descendenții bunicilor, soțul supraviețuitor primește cota și din cealaltă cotă succesorală de 1/2 care, conform art. 2180 Cod Civil, ar fi trebuit să revină descendenților.
În lipsa moștenitorilor de clasa întâi și a doua și dacă bunicii nu sunt în viață sau dacă aceștia au decăzut din dreptul la moștenire, soțul supraviețuitor culege întreaga moștenire.
• clasa III – bunicii și bunicile defunctului și descendenții (copii) acestora (art.2180 alin.1 Cod Civil)
• clasa IV – străbunicii defunctului și descendenții (copii) acestora (art.2181 alin.1 Cod Civil)
• clasa V – strămoșii mai îndepărtați ai defunctului și descendenții (urmașii) acestora (art.2182 alin.1 Cod Civil)
În concluzie, vedem, că clasele de moștenitori sunt chemate să culeagă moștenirea numai câte una, ceea ce înseamnă, că următoarea clasă de moștenitori se va aplica doar dacă, din cea anterioară nu există moștenitori, cu excepția soțul supraviețuitor, care moștenește patrimoniul defunctului în concurs cu primele două clase.
Dacă, defunctul nu are rude și nici soț supraviețuitor sau aceștia nu pot moșteni din anumite motive, moștenitor legal este statul.

Moștenirea testamentară
Moștenirea testamentară operează, atunci, când există un testament, întocmit în una din formele cerute de lege. Potrivit, Codului Civil al RM, art.2222 alin.1), avem: „Testamentele ordinare și privilegiate”.
Testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic.
Testamentul privilegiat poate fi întocmit doar în situații speciale sau situații de urgență, și are un termen de valabilitate, și anume, se consideră că nu a fost întocmit testamentul, dacă de la întocmire au trecut 3 luni, iar testatorul este încă în viață. Termenul folosit de legiuitor special sau urgență, este în contextul, că testatorul nu are posibilitatea de a se prezenta la un notar.
Testamentul este actul unilateral, personal și revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viață.
Cu alte cuvinte, cel care dorește să întocmească un testament, urmează să o facă doar în una din formele prevăzute de lege. În continuare, vom relata modul de întocmire a testamentelor ordinare prevăzute de legiuitor, și anume:

Testamentul olograf este acel testament întocmit în mod personal, prin declarație scrisă și subsemnat de persoana care l-a întocmit.

Testamentul autentic este cel autentificat de notar, potrivit dispozițiilor legale. Testamentul autentic, se întocmește la notar. Întocmirea testamentului se face exclusiv, personal, cu prezența fizică. Întocmirea testamentului prin reprezentant nu se admite. În mod obligatoriu, testatorul trebuie să aibă capacitate civilă de exercițiu, să dispună de discernământ, să se prezinte în fața notarului cu un act de identitate valabil. Conform art.44 din Legea nr.246 din 15.11.2018 „privind procedura notarială”, prevede, că: „Testatorul îşi dictează dispoziţiile în faţa notarului. Notarul redactează testamentul în baza solicitărilor exprimate de către testator, utilizînd terminologia juridică corespunzătoare. În cuprinsul testamentului se va face menţiune expresă că actul reprezintă ultima voinţă a testatorului”.
Testamentul astfel redactat este citit cu voce testatorului și este transmis acestuia pentru a face cunoștință cu el, fiind apoi semnat de către testator. Despre îndeplinirea acestor formalităţi se face o menţiune expresă în girul de autentificare care se semnează de către notar. În cazul, în care testatorul prezintă un testament deja redactat, notarul va da îndrumările necesare privind legalitatea și efectele juridice ale dispozițiilor testamentare, după care va proceda la redactarea testamentului. Dacă testatorul insistă ca testamentul să fie autentificat în redacția prezentată de el, notarul nu va refuza autentificarea. În acest caz, notarul nu va purta răspundere pentru formularea dispozițiilor testamentare.
Testamentul autentificat la notar, poate fi de asemenea revocat. Testatorul poate revoca oricând orice dispoziție inclusă în testament sau testamentul integral. Revocarea se face prin întocmirea unui nou testament, în mod indirect. În cazul întocmirii unui nou testament, testamentul anterior se revocă în măsura în care contravine testamentului ulterior. Dacă testatorul a întocmit mai multe testamente care se completează unul pe altul, atunci toate au efecte juridice în partea în care sînt compatibile.
Revocarea poate avea loc, și prin întocmirea unei declarații de revocare, în mod direct. În acest caz, se va întocmi o „declarație de revocare a testamentului” care se autentifică notarial, în conformitate cu regulile generale pentru autentificarea testamentului. Printr-o declarație poate fi revocat un singur testament sau mai multe testamente. La declarație se anexează copia testamentului care este revocat. În cazul lipsei testamentului, informaţia despre testament, la cererea testatorului, se obţine din Registrul electronic al dosarelor succesorale și testamentelor.

Acceptarea moștenirii și renunțarea la ea (opțiunea succesorală)
Moștenitorul, fie el legal sau testamentar, dacă nu dorește o succesiune, trebuie să renunțe la ea. Acest renunț urmează a fi făcut printr-o declarație, la notar, în termen de 3 luni, acest termen, calculându-se în mod diferit. Termenul începe să curgă de la data în care moștenitorul află despre devoluțiune și despre temeiul chemării sale la moștenire, fiind informat conform dispozițiilor art. 2547 alin. (2) Cod civil, sau pe oricare altă cale. Dacă moștenitorul este chemat la moștenire în temeiul unei dispoziții testamentare, termenul nu începe să curgă înainte ca notarul care desfășoară procedura succesorală să-i facă cunoscută dispoziția testamentară.
În baza cererii moștenitorului, notarul care desfășoară procedura succesorală poate prelungi termenul de renunțare sau poate stabili un nou termen de renunțare, dacă moștenitorul a omis termenul din motive întemeiate, iar ceilalți moștenitori nu obiectează.
La expirarea termenului de renunțare (3 luni) moștenirea se consideră acceptată de către moștenitor, în mod implicit. De asemenea, acceptarea moștenirii poate avea loc direct, prin depunerea unei declarații de acceptare la notar, în termen de 3 luni.
Moștenirea se deschide la momentul decesului celui care a lăsat moștenirea, fie că este fizic constatat, fie că este declarat prin hotărâre judecătorească definitiv, ulterior, cu prezentarea actului de stare civilă la notar (certificate de deces).
Îndeplinirea procedurii succesorale este de competenţa primului notar sesizat, care a înregistrat dosarul succesoral în Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor. Pentru deschiderea procedurii succesorale, notarul verifică în prealabil dacă procedura succesorală nu a fost deschisă anterior. Notarul, primind informaţia despre deschiderea procedurii succesorale de alt notar, informează despre aceasta solicitantul.
Procedura succesorală se consideră deschisă din momentul obţinerii de către notar a confirmării de înregistrare a dosarului succesoral din Registrul electronic al dosarelor succesorale şi testamentelor.
Atât pentru deschiderea procedurii succesorale, începând cu data de 1 martie 2019, cât și pentru eliberearea certificatului de moștenitor nu există un termene de decădere. Aceasta înseamnă că moștenitorii se pot adresa oricând la notar, pentru a deschide procedura succesorală și pentru a li se elibera certificat de moștenitor, în acest sens.
Notarul eliberează fără întârziere certificatele de moștenitor, în conformitate cu procedura prevăzută de lege, atunci când elementele care trebuie certificate au fost stabilite cu certitudine. Notarul nu eliberează certificatul solicitat atât timp cât elementele care trebuie certificate fac obiectul unui proces judiciar, în asemenea situație, notarul, va suspeda eliberarea certificatului de moștenitor, printr-o încheiere de suspendare, ulterior, va elibera actul solicitat.

Activitatea se înscrie în proiectul „LDA Moldova în sprijinul persoanelor cu dizabilități și marginalizate privind protecția drepturilor omului”, implementat de Agenția de Democrație Locală din Moldova (LDA Moldova) în calitate de organizație beneficiară a Proiectului „Consolidarea eficienței și accesului la justiție în Moldova”, implementat de PNUD Moldova în parteneriat cu IRP, cu suportul financiar al Suediei.