În luna mai, la Văleni plouă lin, cu floare de salcâm…
În mod tradițional, pe data de 15 mai, la Văleni, raionul Cahul, se desfășoară Festivalul Național etno-folcloric „Dulce floare de salcâm”, un inedit spectacol al obiceiurilor și tradițiilor strămoșești, ajuns în anul acesta la cea de-a IX-a ediție.
Și de astă dată, după o pauză de doi ani, cauzată de pandemia de Covid-19, colective folclorice din localitățile cahulene, precum și din raioanele Leova, Cantemir, Cimișlia și Basarabeasca, au adus pe scena improvizată din crângul de salcâmi de la marginea satului, „îmbrăcat” în petale mirositoare, de-un alb imaculat, datini și obiceiuri de primăvară-vară, una mai frumoasă decât alta, care ne reprezintă ca neam în întreg spațiul românesc.
Festivalul a demarat cu Parada colectivelor, a Portului popular, alaiul însoțit de muzică, dans și voie bună, însoțit și încurajat, susținut cu aplauze îndelungate de vălenași și oaspeții lor, a parcurs, pe jos, calea din centrul satului până la dumbrava de salcâmi, trezind admirația și mândria participanților. Acest tablou fermecător i-a determinat pe săteni să lase totul la o parte și să se alăture alaiului multicolor…
Pe parcursul zilei de duminică, locuitorii satului Văleni, inclusiv băștinași plecați în lumea largă și oaspeții lor au savurat cu plăcere în acest crâng pitoresc, situat pe malul Prutului, melodii și dansuri populare, datini, obiceiuri și tradiții, păstrate și promovate cu consecvență în sudul țării. În cadrul evenimentului, colectivele participante – din Văleni, Slobozia Mare, Manta (raionul Cahul), Filipeni și Hănăsenii Noi (raionul Leova), Ciobalaccia (Cantemir), Sadaclia (Basarabeasca) și Cimișlia au prezentat un bogat și variat program artistic – jocuri de ritual, datini şi obiceiuri, dans şi cântece populare autentice cu rapsozi populari, demonstrând o dată în plus că acolo unde este dorință, elan, demnitate și verticalitate, este asigurată continuitatea noastră ca neam pe acest pământ.
De menționat că, pe lângă tendința de a reînvia creația populară, folclorul autohton, a reveni la izvoare, la tradițiile și obiceiurile strămoșilor, la Festival au fost vernisate și expoziții de lucrări ale meșterilor populari din zona de sud, bucate și băuturi tradiționale.
Satul Văleni este vestit prin orientarea comunității spre spațiul european. Aici activează câteva pensiuni rurale, care atrag, an de an, tot mai mulți turiști din țară și de peste hotare. Prin aceste activități, susține primărița de Văleni, Silvia Știrbeț, protejăm și valorificăm tradițiile sudului Moldovei, reinvestim profiturile în dezvoltarea durabilă a infrastructurii turistice locale și implicăm localnicii în acțiunile noastre. Astfel, îndeplinim misiunea nobilă de a opri exodul tinerilor din regiune către alte țări, oferindu-le oportunități mai bune acasă. Aici mai activează patru case rurale noi: „La Savetuca”, „La Boieru”, „Popasul La taifas” și „Bujorii de acasă”.
Turiștii vin la Văleni, afirmă Silvia Știrbeț, pentru a descoperi și priveliștea Prutului de Jos. Cu o suprafață totală de peste 14,7 mii de hectare, rezervația cuprinde nouă localități din raionul Cahul, inclusiv 824 de hectare de pădure. Aici viețuiesc nu mai puțin de 200 de specii de păsări, 40 de specii de mamifere și cresc peste 300 de tipuri de plante, multe dintre acestea fiind incluse în Cartea Roșie a Moldovei. Lunca Prutului este poarta de intrare în Rezervația Deltei Dunării, fiind la intersecția a trei coridoare majore de migrație a păsărilor. Iar din 2018, Rezervaţia Biosferei „Prutul de Jos” este inclusă în rețeaua mondială a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură.
Festivalul „Dulce floare de salcâm” a fost precedat de Noaptea Muzeelor, actualmente în satul Văleni funcționând un Muzeu al Pâinii, un Muzeu de Istorie și Etnografie, precum și un muzeu școlar al poetului și scenaristului Gheorghe Vodă.
Acum câțiva ani, în incinta gimnaziului local, acolo unde, vorba poetului, „este patria mea” şi unde totul şi toate au gustul dulce al iubirii – de neam, istorie, datini şi grai – sătenii recunoscători au înfiinţat un muzeu al poetului, cel care a fost şi va rămâne o icoană a demnităţii naţionale, care şi-a apărat, cum a putut, moşia, strămoşii cu cuvântul scris, cu condeiul, de care nu s-a despărţit până în ultima zi.
Ion DOMENCO
