CantemirCultural

Poezia este sufletul omului

Poezia a fost mereu un mijloc de delectare spirituală şi intelectuală, fiind considerată încă din antichitate superioară celorlalte genuri literare. În context,apreciem efortul, entuziasmul și setea de creație a elevilor Liceului Teoretic „D. Cantemir”din or. Cantemir, care editează Revista cultural-literară „Generația XXI”. Colegiul de redacție îi are ca membri pe A. Bogdanov, A. Beșleaga, N. Capră, Iu. Hajder, C. Nichiforov, V. Cârlan, I. Bolocan, D. Bognibov, M. Doina, cărora le dorim mult succes. Merită salutat și faptul că, inspirați de acești tineri condeieri, și alți locuitori ai urbei fac încercări literare, scriu poezii, unele dintre care sperăm să vadă lumina tiparului.

SE DUC…
Se duc copiii şi părinții
Se duc artiștii iscusiți.
Se duc, se duc mai toți
Rămân în țară numai patrioți.
Se duc lăsându-şi tot aici –
Părinții, frații şi bunici…
De ce te duci, omule bun,
Lăsându-ți plaiul tău străbun?
De ce nu facem o schimbare?
De ce te duci peste hotare?
Lucrezi amarnic şi din greu
Şi nu ți-e dor de plaiul tău?
E țara ta, e-un plai frumos,
E ca un gând prea luminos,
De-aceea am o întrebare,
Ce va urma-n continuare?
De multe, multe ori ți-am spus,
Că țara noastră-i la apus,
Dar tu, tu cauți trai mai bun
Şi mie-mi spui că sunt… nebun.
De ce tu nu m-ai înțeles?
Şi ca să pleci tu ai ales?
N-ai vrut să faci tu primul pas
Şi… fără țară ai rămas!
Ion Dreglea, cl. a XI-a, LT „D. Cantemir”

SFATUL UNORA
Zise unul, cu povață:
Fă-te-nvățător și basta!
Altul, așa mă-ndruma:
Medic e cărarea ta!
…Polițist, lemnar, fierar,
Zise celălalt: drumar…
Numai tata-mi spuse-n șoaptă:
Om să fii, fiule-n viață!
Vasile Rotaru, or. Cantemir

NU MAI STA PE GÂNDURI…
Să stai pe gânduri nu e bine
Atunci când la drum pornești:
Dar chiar și când ajungi la fine
Ezită-un pic, să te gândești.
Prea poate, să repeți povestea,
S-o iei din nou, mai calm, încet,
Că tot ce vezi în lumea asta
Îți pare nou, dar și incert.
Nu aștepta mană cerească,
Mergi înainte, capul sus:
O nouă zi o să sosească
Și pe cel dârz îl ia în sus!
Ion Butuc, or. Cantemir

MAMA
Mamă, scumpă mamă!
Dor etern și trainic legământ,
Dimineți cu rouă strânse-i în năframă,
Din cununi de vise, țesutu-ne-ai veșmânt.

Mamă, scumpă mamă!
Cer senin cu aripi prinse-n gând,
Cum pictai lumina ce destramă
Tainici vrăji, mister, deznodământ?

Mamă, scumpă mamă!
Mâini calde împletite cu pământ,
Mângâiai în nopțile de iarnă,
Flori de trandafir țesute pe drag câmp.

Mamă, scumpă mamă!
Icoană iertătoare, înger sfânt,
Închinat-ai rugă – rânduri, rânduri –
Să ne țină Dumnezeu sub cerul blând.

Mamă, scumpă mamă!
Tristă-acum, doru-mi frământ –
Cum să-ți aud în miez de toamnă
Graiu-ți duios, drag și plăpând?
Victoria Balan, or. Cantemir