In memoriam – A fost și a rămas cu inimă deschisă către oameni

In memoriam – A fost și a rămas cu inimă deschisă către oameni

Constantin Petco din satul Toceni, localitate din lunca Prutului, aflat la hotarul raioanelor Cantemir și Leova, a văzut lumina zilei într-o zi „cu ger cumplit”, la 10 ianuarie 1951, fiind descendent dintr-o familie de vrednici gospodari (tata, Mihail și mama, Ana), de la care a preluat omenia, cumsecădenia, generozitatea, calități caracteristice multor localnici inimoși și frumoși la suflet și la chip.

Ca și majoritatea copiilor născuți în primii ani postbelici, a avut o copilărie cu multe necazuri. Sătenii mai în vârstă ne-au povestit că întreaga familie Petco a trăit cu demnitate, copiii au pășit cu încredere pe cărările întortocheate ale vieții. De mic copil, Constantin se evidenția prin respect față de părinți, rude, sătenii mai în vârstă, dar și/sau mai ales – prin hărnicie și responsabilitate. Orice lucru îl făcea cu dragoste și cu plăcere, cu mult suflet. Mereu venea în ajutor părinților, celor apropiați, aceste calități fiindu-i determinante pe tot parcursul vieții. Așa i-a fost dat să-și paveze de sine stătător calea spre culmea respectului față de acest petec de pământ, mult pătimit, cu o istorie de slavă, satul Toceni de pe malul basarabean al Prutului…
După absolvirea școlii din sat, studiază la Tehnicumul Pomilegumicol „M.V. Frunze” din Tiraspol, facultatea de Pomicultură și Legumicultură. După încheierea serviciului militar, revine în localitatea de baștină și, deși era încă tânăr, avea deja o anumită experiență de viață; a fost remarcat și apreciat de către conducerea gospodăriei și de consăteni, fiind avansat în fruntea brigăzii viticole în colhozul „Drujba”, funcție pe care a exercitat-o pe parcursul a trei ani de zile (1974-1977), colectivul înregistrând recolte-record de struguri.
În 1977, s-a căsătorit cu Alexandra Ștefăneț, profesoară de geografie și biologie, alături de care a înfruntat, cu demnitate, greutățile iminente oricărui început. Din dragostea lor sinceră s-au născut doi copii dragi – Aurelia și Iulian –, pe care i-au educat și îndrumat pe drumul vieții. A continuat să muncească, demonstrând capacități de specialist priceput, erudit, perseverență și tendința de a realiza noi obiective. În perioada 1977-1982, îl aflăm deja agronom-șef în sovhozul-fabrică „Vâlcele”, decis cu fermitate să facă ceea ce i-a plăcut cel mai mult – să crească Pâinea noastră cea de toate zilele. Dragostea de muncă, dăruirea de sine i-au adus respectul conducerii gospodăriei, dar și al sătenilor, în următorii șapte ani fiindu-i încredințată brigada viticolă nr. 2 a gospodăriei natale. În toată această perioadă, nu l-a părăsit pentru nici o clipă dorința de a-și aprofunda cunoștințele în domeniu: în 1984, este admis la Universitatea Agricolă din Chișinău, facultatea de economie, pe care o absolvește cu succes în 1989.

Abnegația, dăruirea de sine, respectul față de oameni, bogata experiență acumulată de-a lungul anilor în diverse domenii au fost calitățile pentru care, în 1990, câștigă încrederea sătenilor pentru a fi ales primar al satului Toceni, funcție pe care a exercitat-o cu demnitate două mandate consecutive. Apoi, la scrutinul din anul 1999, participă la alegerile locale din comuna Antonești, județul Cahul (din care făcea parte și satul Toceni – n.n.), fiind ales primar. Iar când s-a revenit din nou la raioane, în 2003, câștigă, repetat, alegerile locale din satul natal și își continuă munca, revenind în funcția de primar al comunei Toceni, mandatat până în anul 2007, adică, fiind în consecutivitate la al patrulea mandat de primar.
În perioada cât s-a aflat la primărie, cu sprijinul Consiliului comunal, al gospodăriei agricole, Constantin Petco a avut marea preocupare de instituțiile din teritoriu: de reparația clădirii gimnaziului, a grădiniţei, şoselei ce leagă satul de „restul lumii”, a magazinelor. De asemenea, a pus umărul la revigorarea lăcașului sfânt din sat, a izvorului de la Vâlcele. Satul s-a dezvoltat vizibil, a fost astupat hăul râpei adânci din strada centrală; acum sătenii pășesc cu siguranță pe șosea, ei apreciind eforturile primarului în schimbarea spre bine a drumurilor.
S-au scurs vertiginos anii, au intervenit noi schimbări. În perioada 2012–2021, Constantin Petco activează în cadrul Serviciului Hidrometeorologic de Stat al RM. În toți acești ani a continuat să se bucure de susținerea plenară a sătenilor, pentru că de fiece dată nu a dezamăgit așteptările lor, având respect și prețuire destoinică pentru fiecare om în parte. Ultimii ani de viață i-a trăit alături de cei dragi în orașul Chișinău, dedicându-și toată atenția și sprijinul familiei, copiilor, fiind implicat activ în muncă, generând și realizând proiecte întru binele oamenilor.

Pentru activitate îndelungată în funcții de răspundere, devotamentul de care a dat dovadă, în anul 2018, Guvernul R. Moldova i-a conferit Diploma de Gradul I pentru activitatea prodigioasă în calitate de primar pe parcursul a 17 ani de zile, pentru realizarea unor importante proiecte din sfera social-economică. În același context, în anul 2019, Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove l-a decorat cu Diploma de Binecuvântare Arhierească, în semn de recunoștință pentru activitatea sârguincioasă spre binele și întru mărirea Sfintei Biserici Ortodoxe din Moldova.
…La vârsta de 70 de ani, deși era în activitate de muncă, s-a stins subit la 3 septembrie 2021, în urma unui stop cardiac. A fost petrecut pe ultimul drum într-o zi de toamnă, la 5 septembrie 2021, fiind înmormântat în Cimitirul Central din Chișinău. Dar a fost și va rămâne mereu cu ai săi, cu sătenii dragi, cu oamenii pe care i-a cunoscut de-a lungul scurtei sale vieți. La despărțire, fiul Iulian, parcă jenat de gravitatea momentului, îmi spuse, copleșit de emoții: „Orice revenire la amintirea sacră a tatălui e un moment de reculegere, de aducere-aminte a celui care a fost, a ceea ce am trăit și retrăit și de fiece dată va fi un nou moment de încordare lucidă, încărcată de responsabilitate, de remușcări, de un firesc regret că am fi putut face mai mult pentru el…”.

Ion DOMENCO

You May Have Missed