CantemirSocial

Eroii bătăliei de la Țiganca, comemorați de cei care simt românește

După raptul stalinist din 28 iunie 1940, sute de mii de români din Bucovina de Nord şi Basarabia au fost deportaţi în lagărele din Siberia. Dezrobirea avea să vină peste un an, cu prețul sângelui a mii de români.

Astfel că, la 22 iunie 1941, România a intrat în cel de-al doilea război mondial împotriva URSS, pentru a-și recupera teritoriile răpite de către sovietici la 28 iunie 1940: Basarabia, Bucovina de Nord și ţinutul Herţa. Declarații în acest sens a făcut, la 10 iunie 2021, în cadrul ceremoniei de comemorare a militarilor români căzuți în luptele pentru capul de pod Țiganca de Ziua Eroilor, Ion Ghelețchi, dr. în istorie, prorector al Universității de Stat „B. P. Hasdeu” din Cahul.
Generalul Ion Antonescu a ordonat armatei să treacă Prutul şi să elibereze Basarabia şi Bucovina de Nord de sub jugul bolşevic, explicând motivele şi obiectivele urmărite de această intervenţie a României: „Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul! Zdrobiţi vrăjmaşul din răsărit şi miază-noapte. Dezrobiţi din jugul roşu al bolşevismului pe fraţii voştri cotropiţi. Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună a Basarabilor şi codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre. V-o cere Neamul, Regele şi Generalul vostru. Ostaşi, izbânda va fi a noastră. La luptă! Cu Dumnezeu înainte!”, le-a ordonat generalul Ion Antonescu.
Și Regele Mihai I i-a trimis o telegramă lui Antonescu, prin care îl încuraja să recupereze Bucovina de Nord şi Basarabia, urând Armatei Române sănătate şi putere în acţiunea ei de a recupera teritoriile cotropite.
„În clipele când trupele noastre trec Prutul şi codrii Bucovinei pentru a întregi sfânta ţară a Moldovei lui Ştefan cel Mare, neamul întreg şi cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostaşilor noştri bravi le urez sănătate şi putere ca să statornicească pentru vecie dreptele graniţe ale neamului. Trăiască România! Trăiască viteaza noastră armată!”, i-a transmis regele Mihai I generalului Ion Antonescu.
Ofensiva Armatei Române a început în zorii zilei de 22 iunie 1941, când soldaţii au forţat Prutul de-a lungul întregului teritoriu al Basarabiei, de la nord spre sud, inclusiv la Bogdăneşti, Fălciu, Albiţa şi Oancea.
Prin bătălia de la Ţiganca, a accentuat istoricul Ghelețchi, se înţelege ansamblul luptelor purtate pentru forţarea aliniamentului Leca-Epureni-Cania-Țiganca-Ghioltosu, cucerirea zonei puternic fortificate din stânga Prutului, cu centrul în satul Ţiganca, lupte care au luat forme extrem de dure în zilele de 4-12 iulie. Acest sector era extrem de important ca urmare a poziţiei sale pe Prutul mijlociu, a existenţei celor două poduri (de şosea şi de cale ferată), la intersecţia unor linii de comunicaţie din Basarabia centrală şi de sud-est. Configuraţia terenului a creat probleme ofensivei: în stânga Prutului se întindea o luncă joasă, pe valea Tigheciului, urmată de dealurile Toceni, Cania, Epureni, întreaga zonă dispunând de puternice linii întărite cu cuiburi de mitraliere. La astea s-au adăugat ploile intense din acele zile, care au umflat pâraiele şi au creat noi dificultăţi înaintării trupelor române, a explicat vorbitorul. În acele sângeroase lupte, 4.271 de soldaţi români au murit, 12.326 au fost răniţi, iar 6.168 au fost daţi dispăruţi. Între Armata Română şi cea sovietică au avut loc lupte pe viață și pe moarte la Ţiganca, Stoieneşti şi Epureni, ambele părţi suferind mari pierderi. La 14 iulie 1941, în ordinul de zi dat de către generalul Nicolae Şova, comandantul Diviziei 1 gardă, se arăta faptul că armata a întâmpinat o rezistenţă puternică, însă militarii români şi-au dovedit eroismul.
Luptele pentru eliberarea Bucovinei de Nord şi a Basarabiei s-au încheiat la 26 iulie 1941. Bătălia de la Țiganca e considerată de istorici drept cea mai sângeroasă luptă dusă de români pentru reîntregirea ţării. În această bătălie, circa 10 mii de militari români au murit sau au fost daţi dispăruţi. Întru înveșnicirea memoriei lor, la 1 iunie 2006, de Ziua Eroilor, în preajma satului Stoianovca, pe locul fostului Cimitir Militar, distrus și pângărit după 1944 de către sovietici (pe acel loc a fost construită o fermă de porci!), a fost înfiinţat Cimitirul de Onoare Țiganca, unde sunt înhumaţi 1.101 soldaţi români. În dealul Epureni se înalță o Troiță, în satul Cania a fost inaugurată o Parcelă de Onoare, unde-și dorm somnul de veci 938 de militari români.
Cimitirul de Onoare de la Ţiganca a devenit loc de pelerinaj pentru cei care doresc să le aducă un omagiu celor care au luptat şi au murit pentru reîntregirea României. Anual, cu diferite ocazii, dar cu precădere de Ispas (Ziua Eroilor), aici sunt săvârșite slujbe de pomenire, adevărații patrioți de pe ambele maluri ale Prutului vin încoace să-i proslăvească pe eroi, să depună flori, să verse o lacrimă de recunoștință. La evenimentul din 10 iunie curent au fost prezenți oficiali ai Ambasadei României de la Chișinău, ai Consulatului General de la Cahul, ai corpului diplomatic și militar acreditat în R. Moldova, reprezentanți ai autorităților locale din Cantemir, Cahul, Leova, locuitori din Cania, Țiganca, Ghioltosu și alte localități. După serviciul divin, ei au depus flori la mormintele eroilor, au urmărit evoluarea ansamblului „Ciobănașul” de la Casa de cultură din Cantemir, asistând, ulterior, și la sfințirea fundației cheliilor complexului Mănăstirii Eroilor Români, care va avea hramul „Înălțarea Domnului”, sărbătoare religioasă ce coincide cu Ziua Eroilor.
„Suntem din satul Tigheci, raionul Leova, și am venit de mai multe ori încoace. În acest an ceremonia a fost și mai frumoasă. Aici este Cimitirul Eroilor pe care-l știm de ani buni, venim să ne închinăm celor care au luptat pentru neamul nostru românesc de pretutindeni. Suntem un neam, un popor român”. „Venim în fiecare an, suntem de la Cania, Epureni. Venim să pomenim eroii, ne facem datoria de creștini”. „Țin minte, când eram mic, aici se făcea hora unirii, cu cei de peste Prut. Aici sunt soldați români căzuți în război. Crucile lor erau din piatră. Mai târziu sovieticii au dărâmat cimitirul și au făcut aici o fermă. Mulți oameni au luat crucile, le-au dus în cimitire, dar multe au fost puse la fundamentul fermei …”. Sunt doar câteva dintre destăinuirile localnicilor.

Text și imagini:
Ion DOMENCO