Cantemir

Să vorbim corect limba mamei

Astfel a arătat panoul informativ al primăriei orașului Cantemir doar trei zile (!), pentru că niște bădărani, niște brute au rupt acest afiș. Nu cunosc motivul, după cum nu știu nici cine i-a pus la cale pe acei indivizi inculți, dar gestul, fiți de acord, este unul strigător la cer.

Cazul – în aparență, unul simplu, nevinovat! – i-a revoltat pe vorbitorii de limbă română, pe toți acei care dau ascultare distinsului înaintaș Mihail Kogălniceanu, care ne sfătuia, ne îndemna „să ne ținem de limbă, de istoria noastră, cum se ține un om, în primejdia de a se îneca, de prăjina ce i se aruncă spre scăpare…”, însăși limba fiind testamentul pe care-l lasă o generație generațiilor ce vin, sufletul unui popor. A-ți vorbi frumos limba maternă este, spunea marele Grigore Vieru, o datorie a fiecăruia dintre noi. Or, afirma un alt scriitor al nostru, Nicolae Dabija, a-ți vorbi stâlcit limba înseamnă a-ți ofensa strămoșii și a nu-ți respecta urmașii, a nu-ți iubi graiul matern este identic cu a nu-ți iubi Patria.
Cu mare regret, constatăm că acum, în secolul XXI, mai avem în țărișoara noastră încă mulți cetățeni care urăsc limba română, nu pot nicidecum să conștientizeze adevărul că suntem români și limba noastră e limba română. Astfel de atacuri asupra limbii române nu au existat anterior în alte zone. De-a lungul istoriei, unii dintre cei care s-au dorit „ocrotitori” și „eliberatori”, au încercat să ne convingă că noi nu am mai avut nevoie nici de limbă, nici de istorie, nici de Dumnezeu. Pentru că dacă nu știi ce limbă vorbești, nu știi cum se cheamă ea cu adevărat, nu poți fi țară independentă, or, cine nu știe cum îl cheamă, nu poate fi suveran, este un rătăcit, un sclav. Același Nicolae Dabija spunea: „Nu vom putea fi nici suverani, nici independenți, nici liberi – atâta timp cât nu știm cine suntem și care e limba noastră. Iar adevărul e unul: suntem români și vorbim românește”.
Trebuie să cunoaștem că suntem români, stră-strănepoți de-ai romanilor, frați cu italienii, francezii, spaniolii și portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem copiilor, nepoților și strănepoților noștri, tuturor celor care mai declară că există limba moldovenească. Să-i luminăm pe toți cu lumina deșteptării. În opinia mea, avem fiecare sfânta datorie de a apăra limba maternă, de a sta la straja intereselor naționale. Să trăim bine și cu alolingvii, dar să nu trădăm interesele noastre, căci altfel vom cădea într-un hău fără sfârșit, pentru totdeauna. Dacă vom fi slabi în lupta pentru viitorul țării, al națiunii, vom fi asimilați de cei mai tari.
Să urmăm îndemnul marelui Grigore Vieru: ,,Limba noastră cea română/.Sărut vatra şi-al ei nume/ Care veşnic ne adună,/Vatra ce-a născut pe lume/Limba noastră cea română./Cânt a patriei fiinţă/Şi-a ei rodnică ţărână/Ce-a născut în suferinţă/ Limba noastră cea română./Pre pământ străvechi şi magic/Numai dânsa ni-i stăpână:/Limba neamului meu dacic,/Limba noastră cea română./În al limbilor tezaur/Pururea o să rămână/Limba doinelor de aur,/Limba noastră cea română!”.

Aurel VLAICU,
Cantemir