imagine simbol, sursa: ursula-sandner.com

Viața – cel mai misterios drept al omului

  Oare azi viața omului e importantă? Costă măcar 100 lei? De ce tot mai mulți copii și adolescenți sunt răpiți, violați? Trăim într-o lume rea și rece, valorile spirituale și emoțiile nu contează, trăim, dar fără suflet, un vis continuu, din care vrem să ne trezim, dar nu avem puteri. 

imagine simbol, sursa: ursula-sandner.com
imagine simbol, sursa: ursula-sandner.com

  Ne aflăm într-un fel de inerție… Nu știm să apreciem altruismul, nu zicem ”mulțumesc”, nu știm să iertăm și să ne cerem iertare. Am progresat tehnic, dar am degradat în suflet.

  Drepturile oamenilor s-au înființat în favoarea egalității dintre oameni, nu există oameni superiori sau inferiori. Evoluția intelectuală a omenirii a fost marcată prin responsabilizarea conducerii față de popor, în oferirea de drepturi egale față de alți cetățeni sau față de stat. În prezent drepturile omului se atestă în constituția țarii.

  Cel mai valoros este dreptul la viață. Omul se naște, apoi crește, învață, se căsătorește, își educă copiii, îmbătrânește, și, într-un final, moare, un ciclu natural al vieții, care nu poate fi întrerupt. El moare cu speranța că copiii săi vor trăi mai bine. Dar cine trebuie să ne ofere acest bine? Evident, omul e sculptorul vieții sale, totul depinde de măiestria pe care a moștenit-o de la părinți și a atitudinii sale față de el însuși.

   Dreptul la viață include în sine mai multe subt-teme, una dintre care este dreptul la viața privată. Există azi sensul de viață privată, când sunt atâtea posibilități în lumea virtuală, sursa negativismului: răpirea oamenilor, furturi de bani..?

   Azi avem dreptul să trăim, dar trăim într-o permanentă frustrare, de parcă ne-am duce la deal , ca-n mitul lui Sisif, piatra destinului care cade, inevitabil, tot în capul nostru, nimeni nu-ți poate garanta o viață protejată. Însăși atitudinea oamenilor față de alte persoane, răutatea, egoismul și invidia, sunt un virus contemporan, care încă nu are antidot. Suntem obosiți de viață, nu savurăm prezența ei, iar dragostea depinde de felul cum ne simțim noi în interior… iar fiecare din noi se simte izolat în lume și nu știm cine-i vinovatul…? E un mister universal…

  Dreptul la viață e un drept ”mister”, dar, cred eu, este de ajuns numai să ne găsim aproapele, sufletul pereche, cel care ne va susține în calea trecerii prin acest mister, numit viață. Cine este acel aproape, dacă uneori ne simțim singuri în preajma celor dragi… și ne simțim bine doar cu ”aproapele” virtual… ?  

Valentina Bahov, clasa a XJ-a „A”, 
I.P. L.T. ”M. Eminescu”, or. Cimișlia