Reforma procuraturii, între declaraţii și acţiuni. Interviu acordat de procurorul raionului Căuşeni, Ion Oboroceanu

interviu procuror causeni

– Dle procuror, cum se vede implementarea reformei sectorului justiţiei, inclusiv a Procuraturii, în regiuni?

– Trebuie să menţionez din start că nu toţi funcţionarii din sectorul justiţiei şi al profesiilor conexe sunt încântaţi şi dornici de a se implica în realizarea acelor reforme, stipulate în Strategia de reformare a sectorului justiţiei pentru 2011-2016, inclusiv a Planului de acţiuni. Constatăm că se formează grupuri de lucru, diverse comisii, au loc multiple şedinţe, însă rezultate vizibile, palpabile şi concrete nu se văd, moment care mă îngrijorează personal. Dat fiind faptul că în Strategie sunt prevăzute expres acţiuni concrete ce trebuie întreprinse, iarăşi s-a ajuns la discuţii şi dezbateri. Or, cei mai mulți evită să se pronunţe clar asupra necesităţii reformei şi transformărilor instituţionale sau structurale.

– Cum vedeţi lucrurile în mod practic?

– Le fac o recomandare tuturor membrilor comisiilor şi grupurilor de lucru care sunt implicate în realizarea reformei procuraturii să studieze suplimentar recomandările Consiliului Europei, avizelor Consiliului Procurorilor Europeni cu privire la locul procuraturii într-o societate democratică, bazată pe principiul supremaţiei legii, să vadă Strategia de reformare adoptată de Parlament şi să propună astfel de modificări ca în Republica Moldova să avem o procuratură cu adevărat independentă , profesionistă, responsabilă, să excludă dependenţa politică în mod practic şi nu declarativ.

– La ce independenţă vă referiţi?

– Anume despre independenţa organelor de drept, a procurorilor şi judecătorilor se discută foarte mult, dar personal nu prea văd subiect de discuţie. Din simplul motiv că asupra independenţei sectorului juridic şi de drept s-au pronunțat structurile internaţionale, de unde rezultă că anume procurorii şi judecătorii nu pot avea independenţă după bunul plac, ceea ce se întâmplă deseori la noi în ţară. Independenţa este dată procurorilor şi judecătorilor în interesul persoanelor implicate în înfăptuirea justiţiei. Noi trebuie să fim independenţi de factorul politic, de interese personale, de grup sau de altă natură, fiind dependenţi doar de lege.

– La ce etapă consideraţi că este implementarea reformelor în organele procuraturii?

– Personal, consider că se putea şi trebuia de făcut mai multe. Anul 2014 îl consider un an de cotitură, atât pentru procuratură, cât şi pentru sectorul juridic în ansamblu. Avem două opţiuni: 1. Reformăm, monitorizăm, activăm conform standardelor europene, spre care tindem de foarte mulţi ani. 2. Mimăm reformele, discutăm mult şi continuăm să permitem politicului să dirijeze procuratura şi alte organe de drept.
Am fost, sunt şi rămân promotorul activ al primei opţiuni. Adică vreau să spun că ajunge cu atâtea discuţii, şedinţe, recomandări. Cred că a venit timpul acţiunilor concrete. Vorbesc în cunoştinţă de cauză. Populaţia are nevoie de o procuratură care să răspundă nevoilor sale stringente. Trebuie să fim conştienţi de faptul că sunt puţini procurori care sunt gata să renunţe la confortul de moment. Dar, totodată, trebuie să fim conştienţi că este vorba de reforme şi transformări sistemice şi nu trebuie să ne deranjeze faptul că cineva va pierde funcţia sau

– Cine îşi doreşte azi o procuratură independentă şi cine nu?

– Constat cu regret că una din marile restanţe ale Republicii Moldova , neîndeplinite odată cu aderarea la Consiliul Europei, este faptul că nu a fost definitivat clar şi concret locul şi rolul procuraturii. Este timpul când legislativul este obligat să decidă asupra acestui subiect, ţinând cont de bunele practici europene. Este evident că e mult mai uşor să declari şi mai greu să realizezi acţiuni practice. De aceea, noi toţi trebuie să contribuim la faptul ca instituţiile statului să funcţioneze eficient şi în mod democratic, unde litera legii funcţionează. Funcţionează pentru toţi şi nu în mod selectiv.

– Vă mulţumim şi vă dorim mult succes.