You Are Here: Home » Sport » Prin sport și cultură, putem să ne afirmăm la nivel internațional

Prin sport și cultură, putem să ne afirmăm la nivel internațional

Interviu cu Valeriu Lungu, antrenorul aruncătorului de sulițe, Andrian Mardare

  Fiind nevoit să renunțe la sport din cauza crizei anilor 90, Valeriu Lungu, originar din satul Fetița, raionul Cimișlia, astăzi îl antrenează pe cel mai bun aruncător de suliță din istoria țării. 

Valeriu Lungu, antrenorul sportivului Andrian Mardare

Valeriu Lungu, antrenorul sportivului Andrian Mardare

Domnule Lungu, povestiți-ne cum l-ați cunoscut pe Andrian ?

  Acum 8 ani am fost sunat de președintele federației de atletism, care m-a anunțat că este un băiat din raionul Hâncești, care a aruncat cel mai bine mingea în cadrul competițiilor de aruncare. După câțiva ani de antrenamente, Andrian a aruncat sulița la 65 de metri, câștigând Campionatul Republicii, la categoria „Maturi”. 

 Sunteți mulțumit de activitatea discipolului dumneavoastră ?

  În 2013 a reușit performanța de 71,6 de metri, obținând titlul de maestru în sport. Un an mai târziu, aruncarea suliței la distanța de 74, 46 de metri i-a adus locul III la Campionatul Mondial iar în 2015 a reușit performața de 75,6 de metri.  Din păcate, trauma suferită de Andrian la începutul anului, l-a împiedicat să-și îmbunătățească rezultatul. Anul trecut, Adrian a câștigat Campionatul Național, al României și al Ucrainei cu rezultatul de 78,48 de metri.  La începutul acestui an, în cadrul competițiilor de iarnă a Cupei Europei, Andrian a aruncat sulița la o distanță de 82,34 de metri, ceea ce depășește cu 5 metri rezultatul unui maestru în sport de clasă internațională. 

Andrian Mardare aruncă sulița în cadrul Campionatului din S.U.A.

Andrian Mardare aruncă sulița în cadrul Campionatului din Oregon, S.U.A.

  Cum ați reușit să-l motivați să facă sport de performanță de-a lungul acestor ani ?

 Lui Andrian îi plăcea foarte mult voleiul, de multe ori mă întreba când vom merge să jucăm volei. După ce a simțit gustul aruncării suliței, mi-a spus că voleiul nu oferă asemenea senzații precum aruncarea suliței. Noi ne asemănăm foarte mult, el este foarte responsabil și conștient, când este vorba de muncă, muncim. Este un băiat foarte deștept, a obținut cel mai bun rezultat din școală, la examenele de Bacalaureat, a devenit student al facultății de Drept, dar a fost nevoit să renunțe, din păcate, pentru că nu avea timp pentru sport. Este la fel de modest ca în prima zi a întâlnirii noastre.

  Este greu să ridici un sportiv practic de la zero ?

  Dacă e să fiu cinstit, până anul trecut, aproape toată finanțarea a fost a noastră. Anul trecut ne-a susținut un pic federația, iar anul acesta ne-a finanțat 20 de zile din cantonament. Primele deplasări la competiții din afara țării le acopeream noi. Luam câțiva sportivi și porneam cu mașina personală la competiții. Trei zile de aflare la competițiile din Ialta ne-au costat cam 1000 de euro, însă, numai așa se poate dezvolta un sportiv. Recordul național de 78 de metri de la Cluj, a fost obținut tot din entusiasmul nostru. După obținerea acestei performanțe, autoritățile au atras atenția și la noi.

  Nu este corect să uzi un copac după ce a început să dea roade. Eu am udat acest copac, pentru că prin sport și cultură, putem să ne afirmăm la nivel internațional, noi nu dispunem de tehnologii moderne sau altceva. Există și persoane care profită de finanțarea oferită de stat și o fură.  

Valeriu Lungu (dreapta imaginii) și Andrian Mardare (stânga) la Campionatul Mondial din S.U.A.

Valeriu Lungu (dreapta imaginii) și Andrian Mardare (stânga) la Campionatul Mondial din S.U.A.

Cum combinați antreprenoriatul, antrenamentele și viața de familie ?

 Eu nu cred că muncesc mai mult ca alții, ci muncesc atât cât ar trebui să muncească un om. Dacă te programezi corect, le reușești pe toate. Acum câțiva ani, am început să-mi deconectez telefonul în zilele de weekend și să nu mai muncesc până seara târziu. Planificarea activității sportive de regulă, o fac acasă, pentru că în altă parte nu am unde. Eu consider că orice activitate necesită o consultare, atât la serviciu cât și în sport. De multe ori elaborăm programul antrenamentelor împreună cu Andrian, deoarece fiecare părere contează, dacă nu este o comunicare eficientă, nu poți obține un rezultat bun.

 Care sunt problemele cu care vă confruntați în domeniul sportului ?

 Nu dispunem de un stadion pentru antrenamentele sportivilor dar și de o bază sportivă. Un exemplu frumos este baza olimpică Snagov, din România, care este foarte simplă.  O tabără care stă în paragină undeva prin codri ar fi un loc foarte bun. Construcția unui stadion care ar corespunde cerințelor sportivilor nu costă mai mult de 10 milioane de lei. Ministerul Tineretul și Sportului ar trebui să împartă banii federațiilor pentru a le asigura spre exemplu, primilor 10-20 de sportivi din selecționate, participări la competiții din afara țării, măcar de 2 ori pe an. Odată ce întâlnesc adversari mai puternici, sportivii noștri pot avansa și chiar învăța ceva nou, ceea ce nu le oferă cantonamentele din țară. 

  Care este situația în sportul moldovenesc la moment ?

    Ne simțim incomod atunci când mergem la campionate mondiale cu 3 sportivi, iar cele mai mici și slabe țări, participă cu un lot de 10-20 de sportivi care au îndeplinit normativul. Aceasta arată că suntem la un nivel foarte jos de dezvoltare a sportului, începând cu fotbalul și terminând cu atletismul. Spre exemplu, echipa din Belarus a adus 20 de sportivi la campionat. Aceștia sunt sportivi care au îndeplinit normativul olimpic de aruncare, iar noi participăm doar cu 3 sportivi.  Avem câte o persoană talentată, însă, sport caatare nu avem.

  Avem nevoie de o bază olimpică cu săli pentru antrenamente, deoarece cantonamentele peste hotare sunt foarte scumpe, mai ales în timpul iernii. O altă problemă este faptul că autoritățile încearcă să îngrașe porcul în ajun.  Acestea oferă burse sau bani  pentru cantonamente în ajunul unor competiții, sau după ce sportivii au obținut vreo medalie.  Ulterior, aceștia sunt lăsați de regulă, să se descurce de sine stătător. 

  Spre exemplu, Andrian a trecut în categoria de tineret, în care se încadrează sportivi cu vârsta de până la 23 de ani.  Este evident că-i aproape imposibil să devii campion în această categorie, din primul an, mai ales că Andrian a avut o mică traumă. Astfel, el a rămas fără de bursă.   

Valeriu Lungu îl îndrumă pe Andrian Mardare în cadrul antrenamentelor

Valeriu Lungu îl îndrumă pe Andrian Mardare în cadrul antrenamentelor

   Vă ocupați numai de antrenarea sportivilor ?

 În ultimul timp am început să studiez foarte mult cum influențează alimentele, vitaminele și alți factori asupra organismului. Nu le permit sportivilor să vină la antrenament fără de lichid și ceva miere sau coacăză, deoarece glicogenul din organism trebuiește suplinit cu regularitate.

 Medicina sportivă are o importanță enormă,  deoarece mai întâi se confruntă medicina sportivă, apoi antrenorii și în final sportivii. Avem câțiva medici sportivi foarte buni cărora nimeni nu le atrage atenția, și aceasta este foarte regretabil. 

  Toate aceste rezultate au fost obținute și datorită îndemnurilor antrenorului Anatolii Stativca, antrenor la sărituri în lungime și sprint, care a lucrat foarte mult cu Andrian. M-a ajutat foarte mult partenerul meu de afaceri, Gicu Chilaru, care de multe ori m-a înțeles și a fost de acord să investim în tineri. O importanță mare o au persoanele care activează de demult în domeniu și ne ajută mult precum Feliks Ghenov, antrenorul meu, și medicul Mihail Kravțov.

  Ce planuri de viitor are antrenorul  Valeriu Lungu ?

 Pentru mine este important să formez o echipă de aruncători și să dezvolt o infrastructură la nivel național. Un elev de-al meu este antrenor la școala sportivă din Lipoveni, alții au încercat dar nu li s-a primit. Acum mai antrenez  niște băieței care aruncă foarte bine sulița și sper că vor deveni sportivi de performanță. Vreau ca Andrian să obțină în următorii ani o stabilitate de peste 82 de metri, pentru a fi încrezuți la olimpiadă.

  Cum a ajuns Valeriu Lungu în sport ?

  Pe timpuri, elevii din satul Fetița (satul meu de baștină) învățau în satul Gura Galbenei. Așa se întâmpla că la școală ne băteam în fiecare zi. Eu, fiind mai energic și mai mare, îmi apăram consătenii. Pentru a mă ține în formă, mă antrenam mult. În cadrul unor competiții am luat primul loc la aruncarea mingii iar ulterior am mers la campionatul național, unde am ocupat locul II.
   Pentru a merge la competiții, mama a împrumutat un costum sportiv al unui verișor de-al meu. Gheorghe Rusu de la școala din Lipoveni, a venit după mine și m-a însoțit la competiție.
După ce am câștigat, am fost selectați patru băieți, dintre care, eu eram cel mai mic de statură. Celorlați trei li s-a oferit îmbrăcăminte, iar mie nu. Din cauza că aveam o situație familiară mai grea, două săptămâni m-am antrenat în niște sandale. Am fost foarte sârguincios, pentru că nu aveam încotro, mama era grav bolnavă.
Fiind elev la școala sportivă din Chișinău, de multe ori nu aveam posibilitatea să merg să o văd pe mama, pentru că nu aveam bani. Am descărcat și vagoane, vara mergeam la prășit pentru a o ajuta pe mama, care creștea trei copii de una singură. După ce am câștigat mai multe competiții, am început să primesc ceva suport din partea școlii sportive.

   Un avantaj era hrana de trei ori pe zi și căminul oferit de școala sportivă. După ce am obținut locul doi la nivelul Uniunii Sovietice, la capitolul juniori, au venit anii 90, fiind fost nevoit să renunț la sport.

 Interviu realizat de Daniel Aramă.

About The Author

Number of Entries : 400

Leave a Comment

Scroll to top