You Are Here: Home » Opinii » Predica de vineri, Lăsați copiii să vină la Mine!” (Marcu 10,14)

Predica de vineri, Lăsați copiii să vină la Mine!” (Marcu 10,14)

 

    Timpul în care trăim este un timp al crizei spirituale. Obrăznicia, rebeliunea, lipsa de ascultare a părinților, fuga din casa părintească, desfrâul, drogurile, crimele, violurile, sinuciderile sunt dovezi ale lipsei de caracter și foamete duhovnicească. Această criză aruncă sunete de alarmă în timpul nostru. Tinerii parcă își ocupă din timp locuri în închisori. Pentru starea în care ne aflăm, ne facem vinovați cu toții, într-o oarecare măsură. Să recunoaștem și să facem o remediere a situației. A sosit vremea când părinții, împreună cu păstorii sufletelor și profesorii să se trezească până a nu fi va prea târziu. Tânăra generație are nevoie de salvare, altfel situația se poate complica. Este necesar să privim în ochii realității, deși este aspră, și suntem datori să facem ceva. Inceputul bun, întâi de toate, să înceapă din sânul familiei: de la părinți și copii. Dacă pe câmpul unde se trudește cineva apar buruieni, se face vinovat nu altcineva decât stăpânul acestuia, pentru că nu a luat măsuri la timp. Fără a depune un efort oarecare, spinii cresc de la sine. Cu copiii este la fel: au rămas în paragină și acum strângem roadele dezastruoase.                                                                                                            

      Am putea schimba situația. De la sine nu se schimbă nimic și sunt necesare eforturile noastre pentru a dezrădăcina spinii și a sădi ceva bun și folositor în sufletele tinerei generații. Programa de învățământ școlar prevede elemente de educație religioasă care au ca scop familiarizarea copiilor cu concepte religioase elementare. La frageda vârstă a copiilor, este mult mai ușor de a memoriza povestiri și istorioare duhovnicești. Dacă ținem cont de acest fapt, ei pot învăța diferite rugăciuni, poezii și istorioare religioase adecvate vârstei. În educația moral-religioasă a copiilor, trebuie puse în valoare diferite evenimente religioase: mersul la biserică, colindatul, semănatul și multe alte lucruri frumoase. Trăirile religioase din această vârstă, pot fi hotătâtoare pentru întreaga viață. Acum, copilul observă și înregistrează actele religioase și morale din propria familie unde crește. Cu fidelitate și mare încredere în atitudini, el imită gesturi și cuvinte. El are încrederea că ceea ce face un adult este bine, pentru că fondul sufletesc al copilului este nepervertit. De aici rezultă că creștinii adulți și părinții au datoria de a fi modele de comportament pentru copii și de a nu sminti pe vreunul dintre ei.  Astfel de modele există și au existat în istoria neamului nostru.

     Poporul nostru este încreștinat de două mii de ani, din timpul Sfântului Apostol Andrei. Încă din acel timp viața poporului nostru a fost dreapta credință în Iisus Hristos. De la primii voievozi creștini ai românilor, de când sunt cele trei Țări Române: Moldova, Muntenia și Transilvania, toți au fost creștini ortodocși. Mama lui Mihai Viteazul a fost călugăriță, mormântul ei aflându-se la Mănăstirea Cozia, sub o lespede de piatră pe care scrie: „ Aici odihnește monahia Teofana, mama lui Mihai Viteazul.”

     Petru Rareș este îngopat la Mănăstirea Probota, ctitorul acestei mănăstiri.  Aici este îngropată și monahia Măria Oltea, mama lui Ștefan cel Mare. Marii Domnitori cu mamele lor călugărițe. Cel ce conducea în acele timpuri avea mamă și frate în mănăstire, afierosindu-și viața lui Dumnezeu.

    Domnitorii zideau mănăstiri unde își pregăteau locul pentru mormânt. Mare fericire au avut domnitorii noștri ortodocși: Mircea cel Bătrân la Cozia; la Bistrița, Alexandru cel Bun; Lăpușneanu, la Slatina; Petru Rareș, la Probota; la mănăstirea Sucevița, Ieremia Movilă și Gheorghe Movilă; iar Ștefan cel Mare și Sfânt, la Putna. Toți strămoșii noștri au fost ortodocși, iar Constantin Brâncoveanu a ales să moară pentru credința dreaptă. În așa fel a îndemnat și pe copii săi să nu se părăsească credința, zicându-le: „Fii mei, fiți curajoși, am pierdut tot ce am avut în această lume, cel puțin să ne salvăm sufletele noastre și să ne spălăm păcatele cu sângele nostru.” Un îndemn, care trebuie să sune în urechile tuturor părinților care își iubesc cu adevărat copiii, și le pasă  nu doar de trup și viața aceasta, ci și de suflet, împreună cu viața viitoare. Chinul acestor martiri a durat doar un sfert de oră. Primii au fost decapitați fiii și ginerele domnitorului, ca acesta din urmă să poată privi moartea lor: Constantin, Ștefăniță, Radu, Mateiaș și Enache Văcărescu. La sfârșit fiind decapitat marele domnitor Constantin Brâncoveanu. Aici ni se prezintă educația adânc religioasă atât a părinților, cât și a copiilor. Așa modele de părinți adevărați și domnitori adevărați avem! Acestora să urmăm! Să-i ferim de falsele modele  care atât de mult entuziasmează tânăra generație, și reușesc  să distrugă atât de ușor și simplu societatea noastră, viitorul nostru.

  Părintele Octavian Moșin, spune: „O societate prosperă, sănătoasă, nu poate să nu se bazeze pe valorile și principiile creștine. Religiei îi aparține rolul fundamental în educarea generațiilor viitoare, deoarece „frica de Dumnezeu” poate să îl determine pe om să nu săvârșească fapte rele. Pentru credincioși nu trezește îndoială faptul că “duhul creează forme”, de aceea cum va fi „duhul”, așa va fi și viitorul societății noastre.”

Protoiereu Ioan Jelihovschi, cleric al bisericii „Sf. M. Mc. Pantelimon”, or. Cimișlia

About The Author

Number of Entries : 529

Leave a Comment

Arhiva Gazeta de SUD

© 2013

Scroll to top