You Are Here: Home » Administrația publică » Cimişlia » O rană necicatrizată încă, Cernobîlul  

O rană necicatrizată încă, Cernobîlul  

În dimineaţa zilei de 26 aprilie 1986, o eroare umană a cauzat o explozie la reactorul nr.4 al Centralei atomo-electrice de la Cernobîl, Ucraina. În câteva minute, zona înconjurătoare a fost contaminată de un nivel de radiaţie despre care s-a estimat că a fost de 400 de ori mai puternic decât cel emanat la Hiroshima, Japonia, după detonarea unei bombe atomice.

  În ajunul împlinirii a 31 de ani de la acel tragic eveniment, zeci de participanţi la lichidarea consecinţelor avariei nucleare de pe râul Pripeat şi rude ale acestora, funcţionari publici şi angajaţi ai altor structuri statale, profesori şi elevi s-au întrunit la un miting de comemorare, pentru ca să nu uite tragedia provocată de energia atomică scăpată de sub control, despre bărbaţii neamului, care în acele zile de cumpănă pentru omenire au participat la înlăturarea urmărilor exploziei de la Cernobîl.  

Cernobâl, comemorare, radiație

Un aspect de la mitingul consacrat împlinirii a 31 de ani de la explozia atomică de la Cernobîl

  Manifestarea a debutat cu un serviciu divin oficiat de către preotul Nicolae Hristov, parohul Bisericii ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din oraşul Cimişlia, pe parcursul căruia au fost înălţate rugi către Domnul întru pomenirea celor nouă locuitori ai raionului Cimişlia care au decedat în urma îmbolnăvirii de la radiaţia acumulată în organisme acolo, la Cernobîl, dar şi pentru sănătatea altor 23 de participanţi la astuparea sarcofagului de la reactorul nr. 4 al centralei nucleare în cauză, precum şi a tuturor celor prezenţi.

  La sfârşitul slujbei religioase, Nicolae Hristov şi-a exprimat respectul pentru cei care şi-au făcut datoria faţă de noi, faţă de urmaşii lor, faţă de ţară, nutrind speranţa că nu vom mai cunoaşte aşa ceva şi că bunul Dumnezeu ne va avea în paza Lui şi ne va trimite tuturor sănătate, bunăstare, milă şi înţelegere.

  După intonarea Imnului de Stat al Republicii Moldova, i s-a oferit cuvântul preşedintelui raionului Cimişlia, Mihai Olărescu, care a făcut o punte de legătură între marea catastrofă de la Cernobîl şi calamitatea naturală recentă din sudul ţării noastre. În acest context, conducătorul raionului Cimişlia a lansat un îndemn la unitate, prietenie, colaborare către toată lumea, în vederea mobilizării resurselor umane şi tehnice pentru lichidarea consecinţelor precipitaţiilor abundente din ultima perioadă. 

Reactorul explodat al centralei atomice din Cernobâl, sursa: gazeta.ru

Reactorul explodat al centralei atomice din Cernobâl, sursa: gazeta.ru

  „Așa cum ei, participanţii la înlăturarea pericolului atomic au fost uniţi cu peste 30 de ani în urmă, la fel şi noi, acum, trebuie că fim solidari, prietenoşi şi să scoatem ţara din nevoia în care a nimerit”, a spus Mihai Olărescu.

  Plină de tristeţe şi de durere a fost cuvântarea Elenei Doru, văduva unui participant la înlăturarea consecinţelor avariei atomice declanşate cu peste trei decenii în urmă.

Durere neputincioasă și regrete

  „Peste câteva zile, a zis femeia, se va împlini un an de când a murit soţul meu. Îmi amintesc că atunci când a fost mobilizat la Cernobîl m-a lăsat acasă cu două fete: una abia începuse să meargă la şcoală, iar alta era de patru luni. Imediat cum a revenit acasă, deşi avea numai 33 de ani, şi-a pierdut vederea pe jumătate. Şi de atunci nu şi-a mai revenit. A decedat, chiar dacă l-am dus la tratament şi în Italia, a fost răpus de o boală nemiloasă. Sunt foarte nemulţumită  de atitudinea pe care au manifestat-o medicii de la Chişinău faţă de soţul meu. În genere, vreau să spun că statul are prea puţină grijă de oamenii care au fost acolo”.

  Eleva Sabrina Jentimir, bunelul căreia a participat la înlăturarea urmărilor exploziei atomice de la Cernobîl, a declamat o poezie, iar un grup de colegi de-ai ei de la Liceul teoretic „Mihai Eminescu” din localitate au prezentat un ciclu de versuri şi au interpretat melodia „Fie soare întruna”.

  Un mesaj de compasiune a adresat celor prezenţi viceprimarul oraşului Cimişlia, Sergiu Vârlan, care în timpul avariei nucleare de la 26 aprilie 1986 se afla pe acele meleaguri şi care a făcut un apel către consolidarea tuturor forţelor pentru a nu mai admite asemenea dezastre.

Preşedintele Asociaţiei „Cernobîl” din raionul Cimişlia, Mihail Bivol, şi-a amintit cum  mii de oameni din diferite ţări ale lumii au activat, de la sfârşitul lui aprilie 1986 şi până în decembrie acelaşi an, pentru a pune capăt aruncării în atmosferă a radiaţiei de la reactorul nr. 4 al Centralei atomo-electrice de la Cernobîl.

  „Noi trebuie să fim îngrijoraţi de faptul că această cursă a înarmărilor nucleare nu se mai opreşte,  a afirmat Mihail Bivol, că Rusia, Coreea de Nord, Siria şi alte state ale lumii sunt numai cu gândul la dezvoltarea potenţialului militar. Nu avem nevoie de atom pe planeta Pământ, aceasta-i cerinţa noastră!”.

  Spre sfârşit, moderatorii mitingului, Vlad Donia şi Alexandru Romanov, elevi în clasa a VIII-a la Liceul teoretic „Mihai Eminescu” din oraşul Cimişlia, au invitat asistenţa să depună flori la monumentul participanţilor la lichidarea consecinţelor avariei nucleare de la Cernobîl, unul dintre puţinele monumente de acest fel din Republica Moldova.

                                                                                              Ion CIUMEICĂ

 

About The Author

Number of Entries : 537

Leave a Comment

Scroll to top