Nadejda Plăcintă, tânăra care vrea să cuprindă necuprinsul

nadejda placintaNadejda Plăcintă este una dintre tinerii cu care Moldova poate să se mândrească. Numele ei l-am găsit în lista studenţilor etnici români cu merite deosebite din Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Republica Macedonia şi Albania, care studiază în centrele universitare din România. Selecţia a fost făcută de Comisia pentru românii de pretutindeni din cadrul Senatului României, în parteneriat cu Departamentul pentru românii de pretutindeni. Festivitatea de premiere a avut loc pe 17 iunie 2011.

Nadejda Plăcintă este originară din Cimişlia. Tânăra îşi aminteşte cu nostalgie de anii de liceu, de colegii de clasă, de profesori. Cu deosebită dragoste vorbeşte despre diriginta sa Iulia Prisăcaru, profesoară de franceză. „Diriginta noastră este un om extraordinar. A ştiut cum să ne implanteze, cu mare iscusinţă, dragostea de carte. În plus, s-a străduit să ne încurajeze, să ne stimuleze. În băncile liceului, a pornit dragostea pentru studierea limbilor străine”, îşi aminteşte Nadejda, care a absolvit, mai apoi, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, facultatea de limbi străine. „Mai târziu însă, mi-am dat seama că trebuie să studiez ceva mai aproape de realitate. Să faci literatură şi limbi străine e minunat, dar aveam nevoie şi de altceva. E extraordinar să citeşti marii autori în original. Dar asta e mai mult pentru suflet. Vedeam ce se întâmplă în Moldova şi am dorit să înţeleg procesul politic, cum funcţionează lucrurile mai întâi în teorie, ca pe urmă să le pot transpune în practică”, explică Nadejda decizia sa de a studia şi la a doua facultate, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene.

Nadeja şi-a susţinut la 1 iulie disertaţia cu calificativul „excelent”. Timp de trei luni, a făcut practica la Institutul Diplomaţiei Culturale din Berlin. În Germania, l-a asistat pe Lazăr Comănescu, ambasadorul României la Berlin, şi pe Emil Constantinescu, fostul preşedinte al României. „Acolo am avut o experienţă frumoasă, fiindcă nu a existat o barieră între oficiali şi mine”, susţine Nadejda Plăcintă.

„Trebuie să ne schimbăm mentalitatea şi să gândim ca nişte învingători”

– Nadejda, din păcate, tot mai mulţi tineri cu perspectivă preferă să lucreze peste hotare. Tu n-ai vrea să te întorci acasă să aplici în practică cunoştinţele acumulate?

– Ba da. M-am gândit la asta. Totuşi aş prefera să activez în Germania. Totul se află prin comparaţie. Nici n-am muncit în Moldova ca să spun că aici nu e bine. De fapt, aş vrea să revin acasă. Sunt atâtea lucruri de schimbat aici. Cu siguranţă, este nevoie de specialişti tineri. Nu ştiu în ce măsură facultăţile din Moldova sunt specializate în domeniile relaţii internaţionale, securitate. Nu cred că-s atât de bine puşi la punct ca şi în România. La Iaşi e cea mai veche universitate din România, sunt profesori extraordinari. Se vede şi prin volumul de muncă pe care îl depui ca să iei o notă mare acolo.

Mi-ar plăcea să activez în Moldova, cel mai mare avantaj fiind că eşti acasă, cunoşti limba. Vorbesc bine engleza, iar în germană aveam la început unele dificultăţi în exprimare. Erau unii nemţi care insistau să comunicăm în germană. Chiar dacă ştii foarte multe, ai cunoştinţe vaste, dar nu te poţi exprima liber, fiind limitat în vocabular, degeaba. Aici aş avea lejeritatea de a mă face înţeleasă cu uşurinţă.

– Unde ţi-ar plăcea să activezi?

– Nu mă văd în altă postură decât la Ministerul de Externe. Toate calificările mele sunt de diplomaţie. Şi a doua facultate, şi masteratul sunt în relaţii internaţionale şi diplomaţie. Dar mi se pare, ca să ajungi aici, e prea multă birocraţie. Am vrut să fac practica la Ambasada Moldovei la Londra. Mi s-a spus că e foarte complicat să ajungi acolo. Îmi trebuia un document prin care ministrul de externe şi-ar fi dat acordul că să plec acolo. Trebuia să înaintez o cerere către minister şi nu eram sigură dacă aş mai fi primit un răspuns pozitiv. Mi s-a părut un pic ciudat. Acum şi în Moldova sunt priorităţi de dezvoltare, mai ales că mergem pe calea integrării europene. Eu cred că Moldova chiar are nevoie de specialişti bine pregătiţi. Dacă aderăm la marea familie europeană, vom fi acasă oriunde.

– În perioada în care te-ai aflat în Germania, ce se vorbea despre Moldova acolo?

– Se vorbea mai mult despre faptul că aici e instabilitate politică, criză economică, dar totuşi este o ţară cu un potenţial democratic. Spuneau că se fac paşi pentru a ajunge la democraţie. Eu am participat la un simpozion la care s-a discutat despre puterea inteligenţei. S-a vorbit foarte mult despre ţările din Estul Europei, despre problemele lor, cum se dezvoltă factorul democratic.

– Cum ţi se păreau dintr-o parte lucrurile care se întâmplau acasă?

– Instabilitatea politică creează şi instabilitate socială, economică. Dintr-o parte, părea ca un circ. Şi în România e la fel. Mă refer la evenimentele din politică. Dacă luăm modelul din afară, opoziţia şi cu cei de la putere trebuie să conlucreze strâns. La noi, nu există o conlucrare, ci doar certuri încontinuu. Aşa se vede foarte urât din afară. Politicienii noştri trebuie să lupte, dar nu pentru putere, ci ca să facă un stat democratic în care populaţia să trăiască bine. Nenorocul nostru este că în opoziţie sunt comuniştii. Toată lumea ne întreabă de ce ne plângem dacă ceea ce avem este rezultatul a ceea ce alegem. De mai multe ori mi s-a spus că suntem o ţară de factură sovietică, precum că nu ne-am detaşat de gândirea aia. O ţară din centrul Europei să fie parţial comunistă, e puţin cam ciudat. E foarte trist, fiindcă până la urmă suferim noi, ca şi popor.

– Vezi că multă lume este manipulată, mulţi sunt nostalgici după vremurile când părea că statul le asigura tuturor o pâine pe masă…

– Dar e dezastru şi în domeniul social, deşi comuniştii, care le-au promis celor creduli pâine şi salam ieftin ca pe timpul sovietic, au fost la guvernare mai bine de opt ani. Toate afacerile mari se fac în Chişinău. Dar Moldova nu înseamnă doar Capitala. Asta e cel mai trist. Oamenii ori că s-au săturat, ori că nu mai au forţă să protesteze. Un profesor de la Universitatea Cambridge ne întreba mirat de ce nu le cerem socoteală celor pe care i-am ales de ce nu merg bine lucrurile într-un anumit domeniu. „Voi îi lăsaţi să facă ce doresc şi mai apoi vă părăsiţi ţara. Veniţi în Europa şi vă umiliţi la munca de jos. Dar nu e normal. Trebuie să staţi în ţara voastră, să contribuiţi la dezvoltarea ei, ci nu să o lăsaţi pe mâinile celor care au doar interesul propriu”, a spus profesorul. Cred că suntem un popor prea tolerant. E rezultatul faptului că mai tot timpul am fost sub ocupaţie. Trebuie să ne schimbăm mentalitatea şi să gândim ca nişte învingători. Dar acest lucru nu poate fi schimbat în doi-trei ani. Doar generaţiile tinere pot să aducă schimbarea.

– Mulţi spun că fără industrie, fără resurse energetice proprii nu avem şanse să izbândim…

– Noi nu avem industrie, înseamnă că trebuie să dezvoltăm agricultura. În Uniunea Europeană, 50 la sută din buget se alocă pentru agricultură. Este o politică agricolă comună. La noi, e un paradox foarte mare. Avem un sol extraordinar, fertil. Acum, în Europa se duce o luptă foarte mare pentru produsele bio. Noi nu ne putem compara cu fondurile pe care le alocă ei. Dar putem să aderăm şi noi la nişte fonduri. Nu suntem Elveţia, ca să prestăm servicii bancare. Suntem o ţară agrară. Putem face lucruri foarte bune din agricultură. Nu ştiu de ce agricultura e la pământ, producătorul nu este ajutat. Sunt subvenţii, dar prea puţine. Unicul factor care ar putea să ne promoveze este o agricultură intensivă.

– Nadejda, ţi-ai susţinut masteratul la tema „Securitatea energetică a Uniunii Europene”. Pe ce s-a axat studiul tău?

– Ne-am axat mai mult pe politici de securitate. Adică cum se ia decizia în ceea ce ţine de securitate la nivelul Uniunii Europene. În plus, am studiat şi dreptul internaţional, tot ceea ce înseamnă politica externă a UE. Se spune că nu există politică externă a întregii uniuni, ci a fiecărui stat în parte.

– Ai zis la început că ţi-ar plăcea să activezi în Germania…

– În Germania trebuie să ai o pregătire foarte serioasă. Altfel nu rezişti. Ritmul e altul decât la noi. Lucrurile se întâmplă mai repede acolo. Mereu trebuie să ajungi la performanţă. Nu poţi să rămâi la acelaşi nivel. În fiecare zi trebuie să munceşti pentru dezvoltarea ta ca specialist, ca personalitate. Toţi din jurul tău fac acelaşi lucru. Nouă, în Moldova, ne place să ne mişcăm mai lejer. Să nu ne stresăm. Dar performanţa, în primul rând, trebuie să fie alimentată de o situaţie financiară corespunzătoare.