You Are Here: Home » Administrația publică » Cunoaște-ți alesul » Locuitorii dintr-un sat uitat de lume și de Dumnezeu se trag la carte

Locuitorii dintr-un sat uitat de lume și de Dumnezeu se trag la carte

În cadrul campaniei „Cunoaște-ți alesul”, am primit la redacție o scrisoare semnată de câțiva locuitori ai comunei Ialpujeni, raionul Cimișlia. Oamenii s-au plâns că nu au în localitate o bibliotecă sătească de unde ar putea împrumuta cărți. Mai ales că vine iarna și muncile prin gospodărie se cam termină. Iar elementul actului de corupție, pe care încercăm să-l identificăm și să-l contracarăm, este, în opinia lor, faptul că edilul-șef Eremia Pășcăneanu a închis biblioteca publică, a depozitat cărțile într-o sală de clasă de la gimnaziu, care e mereu încuiată, iar în funcția de bibliotecar a angajat o persoană care face lucrările de contabilitate.

gradinita

Inaugurarea grădiniței după renovare

Să vă descriem, mai întâi, cum am găsit comuna Ialpujeni, în acest mijloc de toamnă, deplasându-ne acolo să verificăm dacă cele expuse de ctitorii publicației „Gazeta de Sud” sunt adevărate.

„Ialpujeni este un sat pe cale de dispariție”, după cum s-a exprimat primarul Eremia Pășcăneanu. Fiind situat la 19 kilometri distanță de centrul raional Cimișlia, visul multor tineri este de a evada cât mai curând din această văgăună. Conform datelor ultimului recensământ, aici ar locui în jur de 1500 de oameni, aproape 500 dintre aceștia fiind pensionari. Numărul real al locuitorilor este însă mai mic, mulți fiind plecați la muncă peste hotare. În sat sunt 630 de gospodării. Din acestea, circa 200 sunt pustii, iar în 170 de case locuiește doar câte un bătrân. Cei plecați cu mulți ani în urmă peste hotare și-au luat cu ei și copiii. În ultimii 25 de ani, la Ialpujeni s-au construit doar două case. Iar la școală învață 100 de elevi, aici fiind și copiii din Marienfeld, localitate care face parte din aceeași primărie. Doar în patru ani, numărul elevilor s-a înjumătățit.

Cărțile, încuiate, în timp ce elevii le caută

Dar să revenim la motivul pentru care am poposit în acest sat. Oamenii se plâng că nu au bibliotecă sătească. Aflând starea de lucruri din această localitate, ni s-a părut foarte semnificativ faptul că locuitorii nu s-au plâns de sărăcie, că nu au unde lucra, ci că ar vrea să aibă o bibliotecă, punând lucrurile spirituale mai presus de cele materiale.

Primarul Eremia Pășcăneanu a recunoscut că a închis biblioteca și că pe salariul de 0,25 din norma bibliotecarului l-a angajat pe un tânăr contabil, comunitatea având mult mai mult nevoie de contabil, după cum s-a exprimat dânsul. „Nu mai citește nimeni la noi în sat”, a spus încrezător edilul-șef, aflat la al doilea mandat. „Biblioteca se afla la Căminul cultural din Marienfeld. Dar acolo am făcut reparație capitală și am hotărât să ducem cărțile la gimnaziu, într-o sală de clasă. Andrei, contabilul, merge uneori acolo, șterge colbul de pe cărți, dar nu vine nimeni să citească”, a continuat el.

Am mers la școală ca să vedem biblioteca. Galina Marin, directoarea instituției, dar și profesoară de limba și literatura română, a recunoscut că biblioteca școlară nu satisface cerințele curriculei școlare și că ar avea nevoie de achiziții noi. Am întrebat-o de ce nu cere de la primărie acces la cărțile depozitate la etajul trei și domnia sa a zis ca „acelea sunt prea vechi”, fiind deranjată de insistențele noastre de a afla dacă este vreodată deschisă sala de clasă unde sunt încuiate volumele, circa 5000 de titluri de carte.

Floarea Roadeș e bibliotecară la școală. Primarul consideră că de la ea ar fi pornit toate relele, femeia fiind supărată că nu a fost ea angajată la biblioteca sătească. Dânsa ne-a spus că biblioteca școlară e prea săracă și deseori copiii nu găsesc literatura necesară. În centrul raional nu se pot duce după o carte, că e departe, iar internet au prea puțini acasă.

În pauză, biblioteca e plină de elevi. O fi din dragoste de carte, o fi pentru că au aici ore? E greu de zis. Fiind întrebați, copiii au spus la unison că tare mult le place să citească.

Există exemple demne de urmat

Nu știm dacă l-am convins pe primar că satul are nevoie de o bibliotecă. Ține prea mult la căminul cultural renovat, unde înainte se afla biblioteca, pentru a-l umple cu cărți prăfuite, care miros a hârtie degradată. Căminul de cultură din Marienfeld, despre care e vorba, a fost construit de nemți, care au trăit în această localitate până în 1940. În 1940, satul a rămas pustiu. Cele circa 100 de familii de nemți s-au repatriat în Germania, în urma înțelegerii dintre Hitler şi Stalin. Sovieticii au întemeiat în acest loc o gospodărie agricolă sătească și au redenumit satul din Marienfeld în Pervomaisk. Casa de cultură, rămasă moștenire de la nemți, mulți ani a fost într-o stare jalnică. Până când primarul a făcut rost de bani, a pus ferestre termopan, a tencuit și a văruit pereții, a cumpărat fotolii moi.

Eremia Pășcăneanu susține că el este un bun valorificator al bunurilor culturale. Dânsul se laudă că în cele două mandate a reușit să repare două cămine culturale, are în sat un ansamblu cu titlu model, a renovat grădinița. I-am zis că sunt localități unde biblioteca s-a transformat în centru comunitar. Oamenii se adună acolo pe grupe de interese, copiii își fac temele, învață gratuit limba engleză, se organizează concursuri. Vorbesc cu părinții plecați peste hotare prin internet. Primarul susține că nici el n-ar fi împotrivă, dacă s-ar găsi o persoană care ar face proiecte pentru dezvoltarea bibliotecii. „Eu am implementat 23 de proiecte doar într-un mandat și n-am avut timp să mă ocup de așa proiecte mici. Nu e tineret în sat. Am încercat să facem discoteci, dar nici la discotecă nu se duceau”, a afirmat gânditor edilul-șef.

Mai jos vă redăm o istorie despre biblioteca din Zaim, Căușeni, care, dintr-un depozit de cărți, s-a transformat într-un centrul cultural, artistic, social. Poate o să ia exemplu de la ei și primarii care susțin că oamenii de la ei din localitate nu citesc cărți.

Declarația de avere a primarului

CASETA

În declarația de avere, Eremia Pășcăneanu a declarat un venit anual din salariu – 54.018 lei și 25.000 de lei ai soției. Are în proprietate două magazine și două terenuri cu suprafața de 8 hectare. Din activitatea de antreprenoriat nu declară nici un venit. Cu toate acestea, în 2008, a procurat un automobil în leasing la prețul de 105.000 lei, anul fabricării – 2008. În 2011, a achiziționat un alt automobil la prețul de 53.000 de lei, anul fabricării – 2000. Tot în același an, a procurat un alt automobil la prețul de 52.000 de lei, anul fabricării – 2004. În 2013, a procurat încă o mașină la prețul de 25.000 de lei, anul fabricării – 1990.

About The Author

Number of Entries : 1696

Leave a Comment

Arhiva Gazeta de SUD




Scroll to top