La Beştemac, copiii merg la o şcoală mai bună, iar oamenii nu se mai ceartă din cauza apei

Ioana Răcilă activează în funcţia de primar al comunei Beştemac din raionul Leova din anul 2007. Anterior, pe parcursul a 32 de ani, a muncit în calitate de şefă a Punctului medical din localitate, preocupându-se în exclusivitate de sănătatea băştinaşilor.

Ioana Racila

Şi pentru că oamenii deveneau din ce în ce mai bolnavi în lipsa apei, iar copiii – tot mai slab motivaţi să înveţe într-o şcoală veche şi depăşită; pentru că ploaia se simţea în largul ei la grădiniţă, iar din cultură rămăsese să bată doar vântul la Beştemac, Ioana Răcilă a decis să-şi ia pe umerii ei fragili de femeie povara responsabilităţii pentru cei 1120 de locuitori ai comunei. Astăzi, carul s-a urnit din loc la Beştemac. Dintr-un sat uitat de Dumnezeu şi bântuit de secetă, acesta s-a transformat într-o localitate plină de viaţă, cu şcoală nouă şi grădiniţă modernă, cu oameni gospodari şi iubitori de tradiţii.

Fiind în contact cu lumea pe parcursul acestor ani, Ioana Răcilă era la curent cu toate problemele localnicilor – şi cu cele de viaţă, şi cu cele de sănătate. Urmărea presa, televizorul şi vedea cum se dezvoltă alte sate, din alte raioane, cum se formează organizaţiile neguvernamentale, cum încep să scrie proiecte, să atragă investiţii şi să facă lucruri mari în localităţile lor. Îi creştea inima de bucurie pentru realizările concetăţenilor, dar se întrista mult pentru faptul că în comuna sa era o stagnare totală. Atunci a decis să candideze la funcţia de primar şi a fost susţinută totalmente de populaţia din sat la alegerile locale din 2007.

Preluând funcţia de primar, a făcut mai întâi o revizuire succintă a stării de lucruri din sat, fiindcă până atunci percepea lucrurile înainte de toate cu ochi de medic, ulterior urmând să o facă deja cu ochi de gospodar. A văzut, mai întâi, începând de la marginea satului, o staţie auto dărăpănată, care semăna mai mult a veceu, şi se întrebă în sinea sa: „Oare ce impresie îşi face un străin când intră în satul nostru?”

„Ce-ai să le spui oamenilor care te-au ales?”

Punctul medical din localitate lăsa şi el de dorit. În lipsa unui gard, pe teritoriul acestuia păşteau animalele. Şcoala, construită în anul 1962, avea sobe vechi, iar prin ferestre şuiera vântul. Primăria arăta ca un ştiubei, care avea în faţă o uşiţă mică de tot. Ca să nu cadă, uşiţa respectivă era sprijinită „gospodăreşte” cu un căuş.

Trecând imaginar prin faţa ochilor grădiniţa din sat, grădiniţă-tip construită pe vremuri, cu o capacitate de şapte grupe, în cadrul cărora se prevedea să fie incluşi şi să frecventeze instituţia mai bine de 100 de copii, a văzut de asemenea o privelişte dezolantă: ploua în toate sălile. În asemenea condiţii, mobilierul şi tot ce mai rămăsese în grădiniţă se distrugea…

De casă de cultură nici pomină la Beştemac. Tot ce mai rămăsese din modesta instituţie de cultură de la sat era o clădire deteriorată, care nu avea curent electric de vreo opt ani de zile şi stătea pustiită, fără geamuri, cu un lacăt mare atârnat la uşă, ca după război.

Trei din cele patru iazuri, care constituiau cea mai mare bogăţie naturală a satului Beştemac, erau şi ele avariate, cu digurile rupte. „Când am intrat, în 2007, în funcţia de primar, a dat Domnul şi s-a abătut asupra noastră o secetă cumplită de-ţi venea să le plângi de milă sătenilor. Era un adevărat dezastru. În lipsa apei, marea majoritate a populaţiei a rămas fără vite, oi, fără păsări. Oamenii ajungeau până acolo încât se certau de la apă, veneau dintr-o mahala în alta ca să adape animalele şi, de teamă că nu le va ajunge apă, mai nu se băteau unul cu altul şi nu-şi dădeau bună ziua din cauza că vreun sătean din partea din deal a Beştemacului făcea coadă la fântâna din partea de vale a satului ca să-şi potolească setea”, îşi aminteşte Ioana Răcilă.

Sub impresia acestei realităţi deprimante, s-a întors acasă şi i-a declarat soţului că nu mai vrea să fie primar, că, găsind peste tot un adevărat dezastru, nu ştie de unde s-o înceapă şi cum s-o scoată la capăt. Şi când soţul a întrebat-o: „Dar te-ai gândit ce-ai să le spui oamenilor care te-au ales?”, primăriţa şi-a dat seama că nu e de glumă, că e o ruşine să-i decepţioneze pe cei care i-au încredinţat votul de încredere şi care aveau speranţa că se poate schimba ceva în bine la Beştemac.

A mizat în special pe oameni

Ioana Racila2

Când a preluat un buget egal cu zero al primăriei, a înţeles că unica şansă pentru a urni carul din loc este să atragă investiţii prin proiecte. Şi atunci şi-a pus în gând să constituie un ONG. „Am apelat după ajutor la Centrul „Contact-Cahul” şi, cu sprijinul acestuia, am adunat lumea din sat, le-am explicat oamenilor ce înseamnă un proiect, de ce este nevoie, pentru implementarea lui, de contribuţia comunităţii. Angajaţii primăriei habar nu aveau nici ei ce înseamnă să-ţi pui un scop şi să munceşti în echipă, de aceea a trebuit să schimb şi mentalitatea lor”, susţine primarul comunei Beştemac.

În vara anului 2007, a fondat AO „Valea Beştemacului” şi tot atunci a beneficiat, prin intermediul Centrului „Contact-Cahul”, de primul proiect de valoare mică, „Promovarea tradiţiilor populare”. În baza acestui proiect, a câştigat o combină muzicală şi alt aparataj de specialitate, dând naştere tot atunci şi unui colectiv artistic de excepţie în cadrul comunei, care avea să devină ulterior „Colectiv model”.

Ulterior, Centrul „Contact-Cahul” a recomandat, în calitate de partener al AO „Valea Beştemacului”, Asociația „Environ” din Marea Britanie , cu sprijinul căreia organizaţia neguvernamentală din Beştemac a implementat un proiect transfrontalier, în parteneriat cu satul Cucoara din raionul Cahul, și cu municipiul Galaţi din România. Proiectul s-a numit „Apă vie – moştenire pe vecie” şi era unul de importanţă majoră pentru comuna Beştemac.

În cadrul acestui proiect au fost renovate şi amenajate şase fântâni, iar în curtea şcolii s-a construit o fântână nouă, din care, cu ajutorul unei pompe, era aprovizionat cu apă gimnaziul din localitate. Ulterior, dacă s-au convins de capacităţile localnicilor de a gestiona corect şi eficient banii, aceiaşi donatori au finanţat la Beştemac un alt proiect – „Renovarea parcului din ograda şcolii”.

După aceea, Ioana Răcilă spune că a îndrăznit să năzuiască deja la proiecte mult mai mari. Astfel, între anii 2008-2009, a obţinut, prin intermediul proiectului FISM-2, în jur de un milion de lei şi a reparat capital Gimnaziul din satul Beştemac. Dar nu înainte de a elabora, din sursele proprii (60 de mii de lei) şi cu sprijinul Consiliului Raional Leova, un proiect tehnic în acest sens.

Odată cu apariţia apeductului, au dispărut focarele de infecţie

Proiectul de aprovizionare cu apă, „murat” prin ministere, a fost aprobat după o lungă aşteptare. În paralel, din 2007 încoace, a continuat să lucreze la un alt proiect foarte important – „Aprovizionarea cu apă a satului Beştemac”. Or, acesta a fost de la bun început principalul scop al Ioanei Răcilă de când a preluat funcţia de primar şi a simţit lipsa acută a apei în localitate şi consecinţele nefaste ale secetei. Şi aici primăriţa adaugă că, în calitatea sa anterioară de lucrător medical, s-a confruntat foarte des cu apariţia în sat a focarelor cronice de pediculoză şi de scabie. Era o ruşine pentru băştinaşi. Dar oamenii erau neputincioşi în faţa „crizei apei”, devenită dramatică la Beştemac. „Din 108 fântâni, câte erau pe teritoriul satului, 45 secaseră. Şi biata lume nu avea nici măcar apă de băut, nemaivorbind de faptul ca să se poată spăla sau uda niște curpeni de legume. În mahalaua mea, care se scula mai dimineaţă, lua apă de la fântână, care nu – rămânea fără apă”, mărturiseşte primarul.

„Din 2007, am tot mers pe muchie de cuţit cu acest proiect până în 2011, până când , între timp, de la Agenția „Apele Moldovei”, acesta a ajuns la Ministerul Mediului, după aceea la structura nou formată pe lângă ministerul respectiv – Unitatea de implementare a proiectelor de aprovizionare cu apă şi canalizare (UIPAC), când, în sfârşit, am obţinut finanţarea lucrărilor. Am trecut prin toate sitele birocratice posibile ca, până la urmă, să fim acceptaţi de Banca Mondială, nimerind în lista finală a celor 15 sate selectate din totalul de 50 de localităţi rurale aplicante din Republica Moldova”, declară Ioana Răcilă.

În perioada respectivă, pe lângă faptul că a reparat şi amenajat câteva fântâni, administraţia satului Beştemac a restabilit şi întărit digurile iazurilor. Acestea s-au umplut cu apă în urma ploilor şi astfel situaţia s-a ameliorat puţin – oamenii aveau de acum unde să-şi adape animalele şi unde să se scalde pe timp de vară.

Cu bune, cu rele, la sfârşitul anului 2012, deja circa 70 la sută din locuitorii satului aveau apă, iar în anul 2013 a avut loc, fără mare pompă şi alai, recepţia finală a apeductului în satul Beştemac, pe o lungime de 11 km, cu 224 de conexiuni individuale care aparţineau persoanelor fizice, la trei agenţi economici şi trei obiective de menire socială. Ulterior, prin decizia Consiliului comunal, a fost fondată o întreprindere municipală, care gestionează în prezent apeductul şi aprovizionează localnicii cu apă la preţul de 10 lei pentru un metru cub de apă, plus un abonament lunar de 5 lei achitat de fiecare consumator.

Pe lângă cei 11 km de reţea de apeduct instalată, în cadrul aceluiaşi proiect, cu un buget total de 2 mln. 843 de mii de lei, dintre care 100 de mii au constituit contribuţia administraţiei publice locale, iar alte 300 de mii au venit sub formă de alocaţii benevole din partea consumatorilor, a fost renovată sonda din care se extrage apa şi instalat, în partea de sud a satului, un turn de apă nou, cu o capacitate de 25 de tone.

Astăzi, Ioana Răcilă poate declara cu mândrie că în sat nu mai sunt atestate focare de pediculoză, scabie, de hepatită A şi de tuberculoză. Viaţa oamenilor s-a îmbunătăţit radical, prezenţa apei devenind în gospodăriile lor o normalitate. Ei au început să ţină mai multe păsări şi animale, să crească zarzavaturi în grădinile lor, făcându-şi din creşterea legumelor o îndeletnicire care le asigură existenţa.