You Are Here: Home » Opinii » Icarul de la Slobozia Mare

Icarul de la Slobozia Mare

Avem noi o meteahnă: nu suntem străini de ignoranţă, prostie, de demagogie, mâncăm, bem pe morminte şi mai nu încingem o horă de Paştele Blajinilor şi nu cântăm „Oй мороз, мороз…”. Şi aceste lucruri le considerăm valori, ne ţinem cu  dinţii de ele, dar când vorbim de celebrităţi, de adevăratele valori naţionale, ăştia  găsesc o sumedenie de „argumente”  pentru a le blama.

Eugen Grebenicov

Eugen Grebenicov

 Cu regret, şi eu am în jurul meu astfel de „celebrităţi”. Ele, „celebrităţile”, mă tot  întreabă: „De ce scrieţi despre Eugen Grebenicov? Cine este el? Ce a făcut el  pentru  Cahul, pentru  Moldova, dacă  toată  viaţa a trăit la Moscova? De ce a dorit  să fie înmormântat la Cahul ? De ce cineva (statul) şi nu copiii săi să aibă grijă de  mormânt?”. Sunt şi alte întrebări, chiar şi mai „ingenioase”.  Mi–am  dat cuvântul  că nu o să mai răspund la astfel de întrebări cu argumente (la noi, însă, argumentele  nu au valoare, cu  regret). Dar citez aici celebra frază: „Dă-i, Doamne, mintea  moldoveanului cea de pe urmă”.

 Dar, „iartă–i, Doamne, că nu ştiu ce spun!”, şi trec nemijlocit la cel care a fost și este Eugen Grebenicov. Acest geniu, acest Titan al matematicii şi astrofizicii, recunoscut în lumea întreagă şi dat uitării la noi acasă.

 Acest Astronom, cum scrie cineva, „a fost un făcător de pârtii casnice”, iar eu aş  mai  adăuga: a  croit  drumurile în Univers pentru sateliţii şi navele spaţiale  sovietice, ca Omul să zboare spre alte planete.

 Eugen Grebenicov şi–a făcut drumul în viaţă prin talent şi muncă, multă muncă. A fost un savant liber în gândire şi exprimare şi prin aceasta  s–a simţit fericit.

 Cu regret, nici în patria lui mică, Slobozia  Mare, nu este atât de bine cunoscut, în  pofida faptului că s–a născut aici la 23 ianuarie 1932, şi unde a păşit pentru prima dată pragul şcolii la vârsta de 6 ani.

 Eugen Grebenicov, un caz unic în ştiinţă şi în istoria noastră

 De ce oameni ca Eugen Grebenicov nu sunt puşi în valoare? Fiindcă acum avem  alte principii şi alte valori, vorba unui politician de la noi: ele constau în  acapararea de averi; agonisirea de bani (de foarte multe ori, în mod fraudulos şi necinstit) în mod imoral. De  fapt, cât valorează astăzi  morala, educaţia, şapte  ani  de acasă şi ce sunt aceste categorii pentru  mulţi  dintre  cei care merg în  automobile  luxoase şi cu o herghelie de bodyguarzi?

 Cazul lui Eugen Grebenicov e un caz aparte, un caz unic în ştiinţă şi în istoria noastră. Un savant cu renume mondial, un matematician care s–a ocupat de  Cosmos, adică de zborurile cosmice, care la vârsta de 25 de ani devine candidat în  ştiinţe matematice, la 35 de ani – doctor în ştiinţe matematice, la 40 de ani – profesor. A fost conducătorul celor mai prestigioase catedre şi centre ştiinţifice de  calcul din Moscova. În baza ecuaţiei elaborate de el, erau calculate în două minute orbitele sateliţilor şi ale navelor spaţiale sovietice.

 Este autor a peste 200 de articole ştiinţifice şi a 25 de monografii, a educat peste 100 de  doctori  în științe şi doctori habilitaţi. Precum a menţionat Nicolaie Dabija  în cadrul ceremoniei funerare, „Eugen Grebenicov a reuşit să aplice ştiinţa  matematică  în  ştiinţa  casnică”.

 Tot pe 16 ianuarie 2014, în cadrul aceleiaşi ceremonii, academicianul Ion Bostan a  menţionat: „A fost un savant de talie mondială, un savant cu care s–a mândrit  ştiinţa, un mare român. A avut o contribuţie substanţială în matematica corpurilor  cereşti şi în descrierea traiectoriei sateliţilor artificiali ai pământului. În cinstea lui Eugen Grebenicov a fost numit asteroidul 4622”.

 Şcoala ştiinţifică de matematică din Moscova poartă numele său. Eugen Grebenicov a scris o carte despre Copernic, dezvoltând teoria acestuia. Pentru  acest  fapt, nu numai polonezii i–au adus omagii. Mulţi ani a fost şef de catedră şi  făcea naveta Moscova–Varşovia. La scara avionului era așteptat de o limuzină, iar  în centrul capitalei Poloniei avea rezervat un apartament cu trei camere. Iar la noi?  La noi se pretextează că nu avem bani.

 Dar cred că nu banii sunt la mijloc. Şi, precum a menţionat profesorul  universitar ieşean Daniel Condurache, „acest uriaş matematician era mereu dispus  să împărtăşească, să ajute, dar, din nefericire, nu s–a reuşit să se treacă peste o  anumită doză de ignoranţă, de autosuficienţă, poate şi peste anumite orgolii sau  peste o lipsă de înţelegere şi separarea a ceea ce înseamnă şcoala de cercetare rusă de politica rusă”.

 Omagiat de foruri științifice internaționale, ignorat de guvernarea de la Chișinău

 Mi se pare că nu acest lucru a făcut că  Eugen Grebenicov să  fie „uitat” la  noi. Parţial, sunt de acord cu Daniel Condurache, dar numai parţial. Faptul că s–a declarat român, că încă în 1992 şi–a redobândit cetăţenia română, precum şi  pentru copiii săi, a fost marginalizat la baştină. Şi acest lucru este confirmat de spusele lui Eugen Grebenicov: „Visul meu este ca Basarabia să se unească cu  Patria Mamă şi cred că aşa va fi. Păcat că nu s–a rezolvat această problemă atunci când a fost „podul de flori”. Atunci trebuia rezolvat şi acum nici nu mai existau  problemele de azi”.

 

Voi încerca să menționez pe scurt doar unele distincţii care i-au fost acordate lui Eugen Grebenicov:

–         1971 – Laureat al Premiului de Stat al URSS în domeniul ştiinţei;

–         1973 – Lauret al Premiului I al Academiei de Ştiinţe a URSS în domeniul ştiinţei;

–         1980 – Medalia de Aur pentru succesele ştiinţifice înregistrate în URSS;

–         1983 – Laureat al Premiului de Stat al Consiliului de Miniştri în domeniul ştiinţei;

–         1992 – Membru de Onoare al Academiei de Ştiințe a Moldovei;

–         1992 – Hotărârea Comitetului Internaţional de Astronomie de a numi  planeta mică cu numele „Grebenicov”.

 La începutul mileniului trei, a fost inclus în Catalogul celor mai iluştri savanţi din  lume.

 Din câte cunosc, nu prea există la noi savanţi de talia lui Eugen Grebenicov. La noi, mulţi „savanţi” încearcă să se „înghesuie” pe la uşile Palatului ca să  primească distincţii şi onoruri, dar acolo unde nu este materie cenuşie, rămâne „înghesuială”.

 Caracteristic pentru Eugen Grebenicov era simplitatea şi modestia, domnia sa pe  toţi oamenii îi trata egal. Uşile apartamentului său de la Moscova erau tot timpul  deschise, mai ales pentru basarabeni, precum îi numea el pe consângeni.

 Putea să vorbească ore întregi despre Slobozia Mare. După 1990, venea des în  Moldova, mai ales de 1 decembrie – Ziua Naţională a României, lua pe cineva şi  plecau la Alba Iulia.

 Se pot spune multe despre Eugen Grebenicov. Însă sper că se va găsi un talentat  jurnalist sau un tânăr savant (matematician sau astrofizician), care va încerca să  „răscolească” prin arhive ca să–l dezvăluie lumii din Moldova în toată plenitudinea pe cel care a fost Eugen Grebenicov, un mare savant și un mare patriot român.

 Eugen Grebenicov nu a murit la 29 decembrie 2013. Nu, el pur şi simplu a urcat în Cosmos şi se mişcă pe orbita calculată de el.

Eugen Grebenicov va trăi veşnic prin opera sa, iar pigmeii, nerozii dispar odată cu  moartea lor fizică.

Valentin  REABŢOV  

 

 

About The Author

Number of Entries : 624

Leave a Comment

Arhiva Gazeta de SUD




Scroll to top