You Are Here: Home » Administrația publică » Leova » Efrosinia Greţu: „Bucuriile oamenilor mă fac mai puternică”

Efrosinia Greţu: „Bucuriile oamenilor mă fac mai puternică”

Interviu cu Eufrosinia Greţu, preşedintele raionului Leova.

gretu

– La început de an, de obicei se fac bilanţuri. Cum a fost anul 2012 pentru raionul Leova?

– A fost un an greu din punct de vedere economic, cu secetă. În agricultură, am avut pierderi de circa 133 de milioane de lei. În schimb, din punct de vedere al activităţii, a fost un an foarte fructuos pentru noi. După patru ani de zile în care nu am avut nimic în afară de lupte politice, în 2012 am realizat multe lucruri frumoase. Unul din cele mai mari succese a fost deschiderea, la Leova, cu susţinerea Uniunii Europene, a unui incubator de afaceri. În prezent, aici îşi desfăşoară activitatea 19 rezidenţi. Aceştia sunt instruiţi cum să-şi dezvolte afacerile. Fiind anterior vicepreşedinte de raion, eram la curent cu toate problemele, ce şanse avem să ne dezvoltăm. Am avut mare grijă ca la aprobarea bugetului pentru 2012 consilierii să voteze surse financiare pentru realizarea proiectelor tehnice. Din nouă proiecte înaintate, au trecut cinci. O realizare importantă este construcţia magistralei de apeduct Leova-Iargara. La Iargara, oamenii scot apa din fântâni împreună cu petrol. Faptul că vor avea apă din Prut e o mare bucurie pentru ei. Evident, apeductul va merge mai departe în alte localităţi. Al doilea proiect de aprovizionare cu apă potabilă vizează localităţile de pe malul Prutului: Hănăseni, Filipeni, Romanovca. În unele localităţi, nici animalele nu aveau unde să fie adăpate. Era păcat ca oamenii care locuiesc pe malul Prutului să se certe de la apă. Sunt nişte probleme care ar fi putut să fie rezolvate cu ani în urmă. Mai avem construcţia drumului Sărăţica Veche – Tomaiul Nou. Un alt proiect ce va face viaţa oamenilor mai uşoară este managementul deşeurilor în orăşelul Iargara pentru trei localităţi învecinate. Prioritare pentru cetăţeni sunt drumurile, apa şi curăţenia. Acestea sunt doar câteva dintre realizările noastre care au fost posibile graţie finanţărilor din proiecte. Evident, am fi vrut să atragem mai multe surse de la donatori. Oricum, suntem mulţumiţi de ceea ce am obţinut până acum.

– Toată lumea civilizată ştie că fără investiţii în învăţământ, în cultură, un popor nu are mari şanse să obţină performanţe. Cum stau lucrurile în acest sens în raionul Leova?

– Cu domeniul educaţiei am motive să mă mândresc. Avem 30 de instituţii preuniversitare. Nici la una nu curge acoperişul. În schimb, domeniul culturii e mai dezavantajat, dar asta nu e numai la noi, ci la nivel de ţară. Avem 15 colective cu titlu model. Înainte, acest lucru era o povară pentru noi. Primarul nu era motivat să aibă colectiv model în teritoriu, fiindcă nu avea cu ce să-l întreţină, pentru că e vorba aici de salarii, de condiţii adecvate de muncă. Aveam foarte multe cazuri în care nu le ajungeau bani de salarii ca să ţină un conducător de colectiv. Acum sunt mulţumită că ministerul a mers pe formula: ai colectiv model, îţi dăm. Pentru fiecare colectiv model au finanţat două unităţi. Dacă, în 2007, multe case de cultură erau cu geamurile sparte şi cu păianjen pe pereţi, acum lucrurile sunt total schimbate. Un fapt îmbucurător este că anul trecut am dotat toate bibliotecile din raion cu calculatoare. În plus, anul trecut ai noştri au participat la un proiect Novoteca. La biblioteca raională vor fi aduse 10 calculatoare, încă în patru biblioteci sunt câte cinci calculatoare.

– Mulţi se plâng de bugetul auster – criză mondială, ce vreţi?

– Pentru anul acesta, avem un buget de circa 150 de milioane de lei. Din acesta, 54% sunt pentru învăţământ. Ceea ce rămâne este pentru celelalte domenii. Mijloacele proprii ale raionului sunt în jur de 20 de milioane. În afară de micul business, nu avem nimic. Şi agricultura, dar din agricultura nimeni nu s-a îmbogăţit, mai ales că ultimii ani au fost secetoşi.

– Fiecare raion se confruntă cam cu aceleaşi probleme. Nu încercaţi să vă reuniţi forţele pentru a rezolva în comun chestiuni stringente pentru societate, pentru comunităţi?

– Evident. Magistrala de apă din Prut de la noi, se va duce spre Cimişlia, apoi spre Basarabeasca. Şi toată lumea va bea apă din Prut. Am avut recent o întâlnire cu conducerea acestor două raioane şi am pus la punct anumite detalii. Vom încheia un memorandum cu privire la aprovizionarea cu apă potabilă. Acum, intenţionăm să semnăm un memorandum cu privire la construcţia drumului Ştefan Vodă – Căuşeni – Basarabeasca – Cimişlia – Leova, în speranţa să renovăm drumul respectiv. Astfel, vom putea pune problema construcţiei podului de peste Prut şi deschiderea unui punct de trecere a frontierei la Leova. Problema respectivă a fost pusă în discuţie în 2003-2004. S-a făcut un studiu de prefezabilitate pentru construcţia podului, aveam şi susţinerea Consiliului Judeţean Vaslui. Dar nu s-a dat suficient din coate şi ideea a murit. Avem o informaţie de la Consulatul General de la Cahul că ar exista o decizie a Parlamentului European din 2011 ca să fie construite două puncte de frontieră, la Leova şi la Ungheni. M-am adresat să aflu dacă aşa este sau nu, dar nu am aflat nimic. La Leova nu avem întreprinderi industriale din care am putea avea venituri în bugetul raionului. Podul respectiv ar putea schimba aspectul oraşului şi al raionului. Am putea deveni mai atractivi din punct de vedere economic.

– Vă avantajează faptul că sunteţi preşedinte al Consiliului Regional pentru Dezvoltare Sud? Nu există bănuieli că aţi putea promova anumite proiecte?

– După ce am ajuns preşedinte la Consiliul Regional, nu am pus pile pentru nimeni. Fiind acolo, am văzut mai bine lucrurile. Am acumulat multe cunoştinţe din mers. Nu e exclus că unii colegi se gândeau că, fiind preşedinte, mi-am promovat proiectele, dar ale mele erau de la prima până la ultima foaie conform instrucţiunilor. Oricine poate verifica. Dacă cer de la celelalte raioane să fie obiective, eu în primul rând trebuie să fiu corectă. În această calitate, am înţeles că nu trebuie să ne consumăm pentru elaborarea proiectelor mici, cum ar fi reparaţia unei case de cultură. Acestea le putem face singuri. Noi trebuie să ne orientăm spre construcţia drumurilor, aprovizionarea cu apă şi gestionarea deşeurilor. Am fost foarte severă cu specialiştii. Doar munca asiduă ne-a ajutat să obţinem rezultate bune. În trei ani aducem în raion surse suplimentare de 80 de milioane de lei, raionul îşi schimbă aspectul, viaţa oamenilor devine mai uşoară, mai plăcută. Iar bucuriile oamenilor mă fac mai puternică.

– După furtuna de durată din consiliu, cum aţi reuşit să ajungeţi la stabilitate?

– Cu toţii ne dădeam bine seama că dacă noi nu vom schimba lucrurile în bine în raionul nostru, nimeni nu o va face. Avem în componenţa consiliului patru fracţiuni. Când am devenit preşedinte de raion, mi-am zis că voi lucra cu toţi. Evident, în timpul şedinţelor, avem discuţii în contradictoriu, dar sunt bucuroasă că consilierii mă înţeleg. Când, la început, existau anumite divergenţe, le spuneam că nu doresc cei patru ani din urmă, ci colaborare între toate fracţiunile. I-am asigurat că o să fac ce-mi stă în puteri, dar aveam nevoie de susţinerea lor în calitate de consilieri prin deciziile corecte luate.

– Aţi găsiţi înţelegere şi cu cei care v-au dat afară anterior din funcţia de vicepreşedinte. Apropo, cum aţi reuşit atunci să fiţi restabilită în funcţie?

– Comuniştii, împreună cu Frontul Popular, au votat să fiu destituită din funcţia de vicepreşedinte al raionului. PCRM de mai multe ori mi-a propus să mă duc la ei. Nu am făcut-o şi s-au răzbunat. M-au destituit fără să discute problema în comisiile de specialitate, cum prevede procedura. Nu m-au întrebat măcar o dată despre activitate, nu mi-au cerut măcar o explicaţie şi într-o jumătate de an mi-au „constatat” 38 de încălcări. Nu m-am lăsat bătută. Pe 3 martie 2009, Curtea de Apel a pronunţat decizia de a fi restabilită în funcţie, după 12 luni de chin. Eu nu am nici bicicletă acasă, că suntem doi pedagogi, necum să fiu învinuită de irosire de fonduri. Mă purtau pe drumuri. Nimeni dintre colegi nu m-a întrebat măcar o dată dacă am nevoie de o maşină să mă duc la ședințele de judecată. Cât a durat procesul, veneam la serviciu în fiecare zi. Nu-mi dădeau voie să vorbesc la şedinţe. Acum, când îmi amintesc, nu-mi vine a crede cum am putut rezista. Opt luni de zile am aşteptat să încep judecăţile, deşi, de regulă, conflictul de muncă se rezolvă într-o lună. Mă purtau dintr-o instanţă în alta. Ascundeau documentele numai să nu pot avansa. Mă avertizau să nu umblu pe drumuri, că nu câştig. Eu insistam. O dată, au vrut să mă aresteze şi pe mine, şi pe avocat. Ce chin am tras…

– Partidul din care faceţi parte promovează femeile. Unde vă vedeți peste câțiva ani?

– Eu consider că m-am născut prea devreme şi, totodată, cu întârziere. Niciodată nu m-am gândit şi nu am tins spre nişte funcţii mari. Locul pe care l-am avut am considerat că este locul meu. Am depus efort în muncă. La vârsta la care am ajuns, nu prea aş dori avansări mari. Vreau să rămân în raionul meu unde pot face lucruri bune. Dacă voi fi de folos raionului, voi fi mulţumită.

About The Author

Number of Entries : 10

Leave a Comment

Scroll to top