You Are Here: Home » Social » Moldova + » Delincvența juvenilă, o realitate dureroasă a zilelor noastre

Delincvența juvenilă, o realitate dureroasă a zilelor noastre

Delincvența juvenilă este, din păcate, este un fenomen tot mai prezent în societatea noastră. Cauzele, potrivit specialiștilor, sunt multiple, de la neglijența părinților față de copiii, erori în educația lor, până la violență fizică sau verbală. Acestea au consecințe grave asupra dezvoltării personalității copilului. De cele mai mult ori, aceștia cad pradă influenței negative a celor din jur și comit diverse infracțiuni. În raionul Cahul, după cum se poate observa în diagrama de mai jos, minorii, de cele mai multe ori, sunt implicați în furturi și jafuri. Potrivit unui raport statistic postat pe justice.gov.md, anul trecut, în raionul Cahul, 434 de minori au comis mai multe furturi, 52 de jafuri, 43 de acte de huliganism. Alte infracțiuni comise de minori sunt violul, traficul de substanțe narcotice, psihotrope sau vătămarea corporală intenționată, chiar și omorul.

Autor: irp.md - Pentru a înțelege mai bine fenomenul delincvenței juvenile, este necesară cunoașterea minorului

Autor: irp.md – Pentru a înțelege mai bine fenomenul delincvenței juvenile, este necesară cunoașterea minorului

Despre fenomenul delincvenței juvenile, am discutat cu Svetlana Ciobanu, președinta A O „Pas cu Pas regiunea Sud”, care lucrează în calitate de psiholog cu acești minori.

Potrivit Svetlanei Ciobanu, delincvența juvenilă este, în primul rând, un concept juridic și criminologic, urmând traseul individ–mediu–societate. Abaterea comportamentului de la normele și valorile sociale de bază duce la fenomenul propriu-zis de delincvență juvenilă.

Svetlana Ciobanu, președinta A O „Pas cu Pas regiunea Sud”, lucrează în calitate de psiholog cu acești minori.

Svetlana Ciobanu, președinta A O „Pas cu Pas regiunea Sud”, lucrează în calitate de psiholog cu acești minori.

„Pentru a înțelege mai bine fenomenul delincvenței juvenile, este necesară cunoașterea minorului. Factorii care determină un comportament asocial pot fi multipli: ereditatea, cadrul familial, inteligența, mediul de contact, sărăcia și inegalitatea socială, dar și factorii de ordin psihologic. La săvârșirea de către copii a infracțiunilor și a altor fapte antisociale, cel mai mult contribuie venitul redus al familiei, supravegherea defectuoasă a copiilor din partea părinților, familia dezorganizată,cercul de prieteni cu comportament antisocial. Dacă e să vorbim despre anumite programe de resocializare a acestor minori la nivel local, aici, la Cahul, ele nu există, din păcate. E păcat că există clădiri care se dărâmă, dar nici una nu este folosită, pentru a crea un centru de plasament, fie și temporar, pentru acești minori. Nici un mecanism precis de a lucra cu acești copii nu este. Sunt totuși câteva instituții, pe lângă poliție, care se implică totuși cât de cât în munca cu acești copii: școala, asistența socială, APL, birourile de probațiune, procuratura, Comisia copilului aflat în dificultate ș. a. Totuși, de regulă, nu sunt planificate resurse pentru desfășurarea activităților cu acești copii, totul este făcut pe bază de voluntariat”, a precizat Svetlana Ciobanu.

Copiii trebuie luați în vizorul psihologilor și al asistenților sociali

Totodată, psihologul a menționat că, în familiile social-vulnerabile, copiii trebuie luați în primul rând în vizorul psihologilor și al asistenților sociali, trebuie să lucrăm cu ei înainte ca aceștia să comită unele infracțiuni, deoarece ei, de regulă, imită comportamentul părinților, de aceea se află în zona de risc. „Sunt cazuri de delincvență juvenilă și în familiile mai înstărite, doar că, de cele mai multe ori, părinții încearcă să ascundă faptele copiilor lor, de teama de a nu fi judecați de societate, încercând să rezolve problema în sânul familiei. Acesta este însă un lucru greșit, ei trebuie să se adreseze unui psiholog”, a menționat Svetlana Ciobanu.

„Un caz care mi-a rămas în memorie este cazul unui băiat, I., care provenea dintr-o familie de alcoolici, și a stat în detenție doi ani jumătate pentru furt. După ce s-a eliberat, a încercat să se reintegreze în societate, angajându-se ilegal, pentru că nu avea acte de identitate, ca vânzător de înghețată în centrul orașului Cahul. Din cauza că salariul nu îi permitea să închirieze o locuință, acesta dormea în parc. Odată cu venirea frigurilor, neavând unde să mai doarmă, acesta a comis un furt și a ajuns din nou la închisoare. Discutând cu el, acesta mi-a spus niște cuvinte zguduitoare: „eu am încercat să mă reintegrez, am vrut ca societatea să mă primească, am încercat să fac ceva pentru societatea asta, dar dacă pe timp de vară și toamna mai poți dormi în parc, atunci iarna – nu. Ce a făcut societatea pentru mine să mă ajute? Eu ori trebuia să mă întorc în familie, unde toți consumau alcool, să accept comportamentul lor, și să devin și eu un alcoolic, ori să săvârșesc un furt și să mă întorc înapoi la închisoare, pentru că aici ne hrănesc și avem un acoperiș deasupra capului”, își amintește președinta AO „Pas cu Pas regiunea Sud.”

În această clădire ar putea fi creat un centru pentru minori

În această clădire ar putea fi creat un centru pentru minori

O istorie tristă cu happy-end

Totuși, există și istorii de succes ale foștilor deținuți minori, care au depășit barierele rigide ale societății, reușind să se reintegreze. Una din ele este povestea lui Ilie:

„Mă numesc Ilie. M-am născut într-o familie de intelectuali, având o familie fericită și o copilărie ca în povești, cu vacanțe la mare, la munte, cu bunei sfătoși. Când aveam 14 ani, tata a plecat din familie la o altă femeie. Totul s-a sfârșit, nimeni în casă nu mai râdea, nu se mai analizau la masă succesele și insuccesele zilei ce a trecut, duminica nu mai mirosea în casă a plăcinte. Mama în permanență plângea, nu vroia să vorbească cu nimeni, de vacanțe, nici vorbă. Într-o zi, când am venit de la școală, am găsit-o pe mama spânzurată. Nu știu ce s-a întâmplat cu mine, am rămas un timp îndelungat nemișcat, înțepenit, tremuram ca varga. Apoi, am început să țip, să urlu ca un turbat. Vroiam să-i omor pe tata și pe amanta lui. După înmormântare, tata mi-a spus că trebuie să trăiesc la el, în familia nou formată. Uram această familie, nu rezistam nici o zi acolo, mă înădușeam, permanent mă gândeam la mama. Mama vitregă nu m-a suportat din prima zi, permanent țipa la mine, numindu-mă „dobitoc nesimțit”. Găsea mereu motive să ne certăm eu cu tata. Tata a început să mă bată, de eram vinovat sau nu. Aveam dureri de cap, depresii severe, ochii mereu umflați, dar nu aveam unde să plec. Fiind un copil eminent, am ajuns printre codași. Nu învățam, lipseam de la ore, m-am legat cu o gașcă de băieți care se drogau. Tata nu vorbea niciodată liniștit cu mine. Mama vitregă a început să mă înjure și mai des. Într-o zi, am furat toți banii și aurul din casă (multe lucruri aparțineau mamei). Mama vitregă a insistat ca tata să depună plângere la poliție, că sunt dependent de droguri și tâlhar. Am fost reținut și judecat pe un termen de cinci ani. Tata nu m-a vizitat niciodată. Am învățat în penitenciarul din Cahul, apoi am continuat să învăț la Lipcani, la școala din penitenciarul pentru minori, pe care am absolvit-o cu succes. Pe parcursul acestor ani, am corespondat cu o doamnă care lucra în închisoare. Ea mi-a devenit ca mamă, îmi dădea sfaturi, îmi liniștea sufletul când îmi era trist și tot ea m-a ajutat să plec după eliberare la Moscova. În prezent lucrez, am o mică firmă de construcții și îmi fac studiile la Universitatea de Stat din Moscova. Lucrul îmi aduce o satisfacție enormă. Mă face să fiu punctual și responsabil. Sunt întotdeauna cu zâmbetul pe față când mă gândesc că în casele pe care le construim vor locui oameni fericiți, familii mari și glasurile copiilor vor răsuna fără oprire. Având serviciul și studiile aproape terminate, în viitor voi face tot posibilul să am și eu o familie fericită, mare și cu mulți copii. Dar niciodată nu voi repeta greșeala comisă de tata, niciodată nu-mi voi trăda familia”.

Aceasta este o istorie reală a unei persoane eliberată din pușcărie. Istoria este povestită după tehnica storytelling și face parte din campania „Istoria mea de succes”, desfășurată în cadrul proiectului „Acces la munca legală pentru toți” implementat de AO „Pas cu Pas regiunea Sud”.

Sursa datelor infografic: justice.gov.md

Sursa datelor infografic: justice.gov.md

Prezentul material a fost realizat în cadrul proiectului „Consolidarea independenţei mass-media din Republica Moldova”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent în colaborare cu „Internews”.

Moldova+Justitia-RO

About The Author

Number of Entries : 238

Leave a Comment

Arhiva Gazeta de SUD

© 2013

Scroll to top