You Are Here: Home » Social » Concurs de eseuri »   Ce suntem?!

  Ce suntem?!

  Construiesc tot felul de fortificații. Ce o fi în mintea mea? 

    Amuzant, chiar ridicol, fără sens ceea ce fac… E posibil să construiești ceva împotriva cuiva sau a ceva? Se poate, cred, sau…nici nu știu….

  Totul e posibil, uneori chiar peste măsură posibilităților, mai ales, gândindu-ne la câte drepturi avem, am și uitat de responsabilități… Curios lucru- le-am uitat sau, mai bine zis, nu suntem în stare să le acceptam, nu ne sunt pe plac, e mult mai bine să ai dreptul la orice , să faci ce dorești, căci cine are dreptul a-ți interzice …când în prim plan stau drepturile? A avea dreptul la viață, libertate, opinie, religie, munca , înseamna că trebuie sa fim Oameni, un simplu lucru de noi uitat.

imagine simbol, sursa: timpul.md

imagine simbol, sursa: timpul.md

 Privind dintr-o parte, lumea pare cu totul golită- adeseori de oameni, te întrebi unde au dispărut, în viitor … în prezent…?

  Mă întreb – avem dreptul să fim Oameni sau suntem nimeni? Poate suntem actori… totuși zi de zi purtăm o nouă mască. Urcăm în iluzii, apoi coborâm în decepții, încercam să omorâm timpul în a căuta explicații, imposibil de găsit; scopurile urmărite de vicisitudini, dispar, speranțele care mor în trecut le îngropăm , așteptând învierea lor. Urâm mult prea mult, iertăm prea puțin , doar omul mai întâi își omoară timpul și-apoi timpul îl omoară….

  Scriu , caut adevărul, forțez timpul, lucruri, pentru a înțelege unde sunt eu, unde sunt Oamenii, nu și „oamenii”…. Ne pierdem , apoi ne căutăm și nu ne mai regăsim sau… nu ne mai recunoaștem. Avem nevoie de noi , să ne recuperăm , nu avem nevoie de singurătate, chiar dacă avem dreptul de a fi singuri, singurătatea nu-i nimic altceva decît întruchiparea vidului, în ea licărește dulce prostia, singurătatea te face nemuritor și, în același timp, un mort, dar …această formulă o alegem noi. Suntem indiferenți față de noi , existăm numai pentru faptul că forțăm supraviețuirea. Suferim, ceea ce este ridicol , cînd putem trăi altfel, așa cum visăm , să nu căutam fericirea, căci ea nu se caută, ci zi de zi se construiește, suntem indiferenți de clipă ce trece,  avem amintiri despre ceea ce nu s-a întîmplat înca. Și acum mă întreb pe mine, pe voi: ce suntem?

  Avem drepturi, nici nu neg , prea mult suntem preocupați de ele, le știm prețul, dar nu îl știm pe al nostru. Nu știm ce dorim, încotro mergem, zîmbim fals, nu știm să ne bucurăm de propriile drepturi, de cele pe care le aducem în discuție atît de des. Adevărul este că nu ne trăim propria viață, nu avem nimic al nostru, copiem gesturi, cuvinte, scrieri, comportamentul și la final ajungem să fim la fel, regretăm, invidiem, indiferenți și suntem lipsiți de tot, avînd totul. Avem un destin rătăcit. Un destin călcat în picioare de noi înșine- dureros, însă un adevăr, din păcate. Suntem simpli muritori, dar și asasini de vise, speranțe, de ființe, timp… ai propriului suflet. Trupuri robotizate , în care sufletul este un gol unde sentimentele nu se mai rețin , un gol care nu mai poate fi înlocuit cu nimic, căci în ce mai credeam ieri a rămas azi închis în labirintul dur al minții . A rămas doar o pînză de păiangen, unde abia de se mai zăresc amintiri ruginite de ale timpului dor, de teroarea sufletului, de haosul din noi, amintiri care nu mai pot fi recunoscute, picaturi de trecut- posibil, care nu ne mai aparțin.

Ce sau cine suntem?

Ne mai întrebam astăzi , dar cine mai găsește răspuns, căci suntem tot și nimic.

  „A trăi poate și trebuie să fie o fericire” spunea Simone de Bauvoire, ar fi cazul sa ne gîndim asupra existenței noastre. Sa fim Oameni atît cu drepturi cît și cu responsabilitați. Să fim noi…

Snejana Jerep, clasa a XII-a ”B”

About The Author

Number of Entries : 624

Leave a Comment

Arhiva Gazeta de SUD




Scroll to top