AVATARURILE TRANZIŢIEI: Un sat care moare…

Orice ar zice unii, orice ar spune alţii, localităţile noastre degradează. Mor. Încet, dar sigur. Case prin care bate vântul. Câini care urlă în gol de dorul stăpânilor plecaţi în căutare de potcoave de cai morţi peste hotare. Copiii hoinărind aiurea pe străzile pustii. Bătrâni şi copii.

avatar

Case bătrâneşti, ici-colo câteva grămezi de pietriş, nisip, lăsate pentru a finaliza construcţia unei case începute acum 10-15 ani. La uşa casei de cultură e pus un lacăt greu. Cultura nu mai e la mare preţ acolo unde munca nu se mai sfârşeşte niciodată. Tot ce mai este viu e biserica, clopotul căreia cheamă duminica şi în zilele de sărbătoare pe toţi localnicii pentru a se ruga de sănătate, ploaie şi pâine pe masă. Altceva nimic nu-şi mai doreşte omul de la sat.

Plecaţi, cu sutele, peste hotare

Nu face excepţie în această privinţă nici localitatea Căplani din raionul Ştefan Vodă, care, până la urmă, pare să rămână fără neveste. De fapt, au mai rămas ele o parte, de sămânţă, cum s-ar spune prin partea locului. În general, însă, la Căplani, situaţia e cam aceeaşi ca şi în tot raionul, în republică în genere – sute de locuitori ai satului sunt plecaţi peste hotare, pe căi legale şi ilegale, pentru că trebuie să trăiască, să-şi crească copiii, să aibă cu ce-şi îngropa morţii. „Am ajuns zile, zice mătuşa Eugenia Cociug, care a venit la magazinul din preajma casei de cultură, pentru un calup de săpun, că nici să trăieşti n-ai cu ce, dar şi să te îngroape e o problemă”.

O întreb dacă are copii.

– Am, cum să nu am? Dar am rămas la bătrâneţe numai cu dorul, căci amândoi: şi fata şi feciorul — sunt plecaţi în străinătăţi. Băiatul a venit acasă din Portugalia de Anul Nou; fata – de Paşti. Au zis că nu le este rău şi câştigă destul bine.

M-am aflat la Căplani acum câteva zile. Cu treabă şi fără treabă, în centrul satului mişună mai mulţi localnici trecuţi de prima tinereţe. E ziua pensiei şi, în temei femeile, au venit să facă cumpărături, dar mai mult să achite datoriile acumulate în decursul unei luni. Auzind că au alături un reprezentant de la gazetă, au început a-şi spune oful şi a-şi aminti de necazurile pe care le îndură în această vreme de interminabilă tranziţie.

Registrul de datorii de la magazin

Una din problemele de bază pentru oamenii satului este lipsa banilor, sunt de părere femeile. Un argument în această privinţă este registrul de datorii de la magazin. „Eliberarea pe datorie a mărfurilor e o ieşire din situaţie”, afirmă ele.

– De-a mâncării cumpără sărmanii oameni, zahăr, sare, macaroane, pâine, tot de ce au nevoie. Desigur, mai cumpără unii şi băutură, zice vânzătoarea Liuba Carabulea, iar când vine ziua pensiei, cei datornici se achită conştiincios pentru cele luate pe datorie.

În sat îşi desfăşoară activitatea peste 10 unităţi comerciale, şi la toate e aceeaşi situaţie cu datoriile. Anatolie Bolozan, unul dintre cumpărători, o laudă pe vânzătoarea Liuba Carabulea pentru faptul că e onestă cu cei care trec pragul magazinului, e miloasă şi săritoare la nevoie. „Dacă ar refuza să ne dea o parte din cele necesare pe datorie, nu ştiu cum am scoate-o la capăt”, zice Bolozan.

Puţin mai la vale – încă o alimentară. Căplănenii o numesc „La Volodea”. Deşi stăpânul prăvăliei are un alt nume, i-au zis „La Volodea” pentru că pe timpurile când oamenii satului l-au demolat pe Lenin din faţa primăriei, monumentul a fost instalat de fostul primar Serghei Culin chiar în grădina sa, în faţa alimentarei ce-i aparţine, unde cei care îşi pierd în prezent vremea cu berea în mână, au unde-şi pune sticlele goale – chiar pe postament.

Nicio perspectivă de trai decent

Dintr-o vorbă-n alta, femeile au ajuns în discuţie la cei plecaţi în străinătate. Pe unde cu invidie, pe unde cu compătimire, au povestit că unii dintre săteni „s-au dus” pentru că acasă n-au nici o perspectivă de trai decent. Mai multe persoane s-au dus legal, iar la sărbători revin şi „îşi îmbracă copiii, îşi îmbracă soţul, îşi mobilează casa”, adaugă una dintre interlocutoare. În ultima vreme, circa 20 de femei din Căplani au susţinut controlul medical ca să poată pleca peste hotarele republicii. Iau de la bancă credite cu dobândă, împrumută de la vecini, rude şi cu timpul îi restituie.

La primăria locală, mi s-a spus: ”Dacă vreţi să ştiţi cine a plecat peste hotare, treceţi pe străzile satului şi acolo unde casa e mai arătoasă, gardul mai frumos, să ştiţi că stăpânii sunt lipsă. Vin periodic, aduc bani, fac nişte lucrări în gospodărie, sau, pur şi simplu, îi cheltuiesc în petreceri şi iar se duc”.

Din Căplani, după informaţiile obţinute de la administraţia locală, circa 800 din cei aproape 3700 de locuitori sunt plecaţi să muncească la negru peste hotare. Tristă informaţie, fapt care dovedeşte că, la alegerile locale trecute, din cei 2804 săteni cu drept de vot, în ziua scrutinului s-au prezentat doar 1443 de alegători. Vreo 500 de bătrâni rămaşi în sat au grijă de nepoţi, ai căror părinţi sunt de trei-patru ani plecaţi în străinătate: în Italia, Grecia, Portugalia, Israel, Franţa, Rusia, Germania. Cei mai mulţi dintre ei lucrează în construcţii. Salariul lor este cel mai mic pe acea piaţă a muncii, dar oricum e de 25 de ori mai mare decât la noi. E de datoria tuturor să ştie că, indiferent de statutul pe care îl are un muncitor pe piaţa muncii în străinătate, el e cel mai prost plătit şi, fireşte, nimeni nu e interesat să-i legalizeze şederea acolo.

Şi mai este un aspect în toată chestia asta. La Căplani, una din neveste a lăsat copiii şi soţul acasă şi a pătruns în Italia pe căi ilegale. Reuşeşte să telefoneze şi să-şi anunţe rudele că e în ţară deja, dar încă n-are de lucru. Şi tot aşa luni de zile. Între timp îi moare mama, însă nimeni din sat nu ştie cum s-o anunţe despre decesul acesteia…

O altă nevastă, plecată în Italia, mai apoi s-a stabilit în Turcia, îşi anunţă soţul că nu mai revine acasă şi, dacă poate, s-o ierte pentru că nu i-a spus cauza plecării peste hotare.

Mari rezerve faţă de primărie

Din discuţiile cu oamenii, aflăm că aceştia, până nu demult, au avut mari rezerve faţă de primăria satului. Ni s-a spus că niciunul dintre ultimii trei primari n-au făcut faţă aşteptărilor. Atâta doar că s-au purtat unul pe altul prin judecăţi şi au scornit bârfe de tot felul, fiind sustraşi de la rezolvarea problemelor stringente de ordin social. Potrivit estimărilor medicilor de la centrul de sănătate publică, nouăzeci la sută din apa fântânilor satului nu e bună de băut. Gazificarea localităţii se tărăgănează de la un an la altul. Lasă de dorit calitatea drumurilor. Iar banii publici, după cum s-a vorbit la recentă adunare generală a sătenilor, au fost cheltuiţi „fără cap”, la discreţia primarilor care urmăreau doar scopuri personale.

– Dacă şi se mai ţine satul în picioare, a afirmat Valeriu Tabunşcic, actualul primar, ex-parlamentar, fost profesor şi director la şcoala din localitate, pentru care la alegerile locale trecute au votat 80 la sută din alegătorii satului, apoi el se ţine pe venitul celor plecaţi la muncă în străinătate. Bătrânii rămaşi acasă nu pot lucra pământul, căci nu au putere, nu le permite sănătatea, tinerii câştigă mult mai mult dacă fug din sat. Un rol important în redresarea situaţiei trebuie să-l joace primăria, dar…

– Dar ce?

– De mai mulţi ani, satul nostru a fost condus de persoane, adică de primari, care nici pe aproape n-au ţinut la interesele localităţii, risipindu-şi forţele doar în bârfe, procese de judecată de tot felul şi aşa mai departe.

– Şi care-i ieşirea din situaţia în care s-a ajuns?

– Despre toate problemele majore s-a vorbit pe larg la recentele două adunări generale ale sătenilor, la care s-a demonstrat că satul are nevoie de o conducere competentă, interesată de depăşirea greutăţilor de ordin economic şi social.

Speranţa este în noul primar

Pe teritoriul primăriei sunt înregistrate trei asociaţii agricole, peste o mie de gospodării ţărăneşti. Iată doar unde îşi pot aplica cunoştinţele şi forţa cei rămaşi în sat. Ar mai fi o perspectivă pentru dezvoltarea localităţii – să sădească vii, livezi, dar banii, de unde să vină banii, dacă oamenii nu-i au?

Pavel Negru este conducătorul uneia dintre aceste trei întreprinderi agricole mari din localitate, unde am discutat cu membrii colectivului în cauză. El e de părere că oamenii satului au înţeles deja din care parte bate vântul şi la 5 iunie anul curent şi-au dat votul pentru un primar nou şi competent, care urmează să canalizeze energiile sătenilor pentru a rezolva problemele stringente. Căci ar fi păcat să se stingă un sat frumos, cu oameni vrednici, cum e Căplani. Iar între timp, se vor întoarce ei mulţi dintre cei duşi în străinătate, mânaţi de nevoi.

Grigore Teslaru