You Are Here: Home » Administrația publică » Cimişlia » 70 de ani de la foametea organizată în Basarabia

70 de ani de la foametea organizată în Basarabia

  Foametea… Acest cuvânt scurt ar trebui să ne cutremure şi astăzi, să ne tulbure inima şi sufletul, ori de câte ori va fi ajuns la urechile noastre, pentru că ruinarea neamului, care s-a produs atunci, nu a fost recuperată nici în ziua de azi.

  Şi ar trebui să cunoaştem adevărul până la capăt şi să-i plasăm pe cei plecaţi de printre noi, fără voia lor, la locul cuvenit: în inimile şi în memoria noastră! Să cunoaştem adevărul, să-l afirmăm cu tărie şi să acţionăm uniţi pentru ca asemenea situaţii crâncene să nu se mai repete.

cruce, cimitir, mort,

Crucile instalate în cimitirul vechi din or. Cimișlia, în memoria jertfelor foametei organizate

       Fenomenul „FOAMETEA în  localităţile raionului Cimişlia” a fost studiat de către mine foarte minuţios şi îndelungat din materialele arhivei raionale, din informaţiile cercetătorilor istorici ce ţin de raionul nostru şi prin intervievarea martorilor acelui calvar, care au supravieţuit. Cercetările şi studiul mi-au oferit un tablou foarte trist, dar veridic: în localităţile raionului nostru au murit, în timpul foametei din 1946-1947, 5845 de oameni, dintre care circa 80 la sută – în  ianuarie-martie, ultima lună fiind apogeul deceselor!

Cimișlia învinge morbul uitării

       Cauza pieirii în masă nu a fost seceta din anii 1945-1946, ci faptul că ţăranilor li s-a luat cu forţa, de către organele sovietice, absolut toate rezervele de hrană sub formă de impozit agricol.

       Lipsa de hrană a provocat îmbolnăvirea în masă de distrofie cauzată de subalimentare. Oamenii erau nevoiți să folosească la mâncare resturi de culturi agricole, buruieni uscate, scoarţă de copaci, alune, lut alb, piei de vite, opinci, ţistari, şobolani, pisici, câini, cai morţi şi alte scârboşenii, apoi… cadavre şi carne de om! Lihniţi de foame şi fiind într-o stare psihică defectuoasă din cauza lipsei îndelungate a hranei, bieţii oameni recurgeau la acţiuni inumane, la canibalism.

       În localităţile raionului s-au înregistrat destule cazuri de canibalism, relatate oficial în documentele din arhivă.

       Mureau zeci de oameni pe zi şi erau duşi la cimitir cu căruţe la gropi comune. Se aruncau acolo câte 30-40 de cadavre.

       Erau înmormântaţi în grabă, fără prohoduri, fără cruci, fără pomenire şi fără dreptul legitim de dăinuire în memoria neamului din care au făcut parte.

Unde-s acele gropi în cimitirele noastre părăginite?

Jertfele foametei ne privesc de sus şi ne întreabă de le ţinem minte şi de ştim ce s-a întâmplat cu ele?!

       Din păcate, nevinovatele jertfe ale foametei au dispărut din memoria urmaşilor. Au rămas doar zdrenţe de memorie, dacă au rămas şi ele…

       Dar MEMORIA UNUI NEAM trebuie să fie vie, mereu vie!

       Conducându-se de acest scop, Asociaţia obştească „Societatea Istorică „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Cimişlia a lansat, în 2016, şi a repetat în primăvara acestui an, un APEL către toţi oamenii de bună credinţă, copiii şi nepoţii celor care au suferit, către bisericile din localităţile raionului, către  primăriile şi consiliile locale, mizând pe bunul simţ al creştinilor, ca până la Paştele Blajinilor să ridicăm în cimitirele noastre câte un semn creștin în memoria celor morţi pe timpul acelei foamete cumplite.

       Acest apel a fost auzit şi înfăptuit anul trecut în patru localităţi din raionul Cimişlia:  la Ciucur-Mingir (o cruce ridicată de creştinul Ion Buga), la Ialpujeni (o troiţă înălţată de preotul Alexei Teacă, parohul  Bisericii ortodoxe „Sfântul Nicolae” de aici), la Selemet şi la Porumbrei (câte o cruce, a fost grija primăriţelor  Tatiana Badan şi Ioana Stoica).

       O piatră comemorativă a fost ridicată de conducerea satului Cenac, acum câţiva ani, unde în acea foamete populaţia de aici aproape s-a înjumătăţit, cauzând cea mai mare jale.

Încă un semn creștinesc

  În anul de faţă, apelul lansat  s-a realizat şi în oraşul Cimişlia, aceasta fiind a şasea localitate cu un semn creştinesc pentru jertfele foametei.

       Sâmbătă, 13 mai, la ora 10 dimineaţa, a avut loc un parastas şi sfinţirea Complexului de Cruci în memoria celor 764 de cimişlieni răposaţi în timpul foametei din 1946-1947, efectuat de trei preoţi ai celor trei lăcaşe ortodoxe din oraş: parohul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, Nicolae Hristov, parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe”, Mihail Balaban, şi parohul Bisericii „Sfântul  Panteleimon”, Ioan Jelihovschi.

       Complexul constituie trei cruci de diferite înălţimi, care simbolizează vârstele celor decedaţi: copii, tineri şi oameni în vârstă (ideea îi aparţine lui Vasile Cazacu), căci are şi Cimişlia un pământ de morţi…

       Referindu-mă la istoria Cimişliei, trebuie să menţionez o stare mai gravă în sovietul sătesc din Recea (atunci erau două soviete săteşti în această localitate).

       Moartea întrase în majoritatea caselor, făcând ravagii. N-a cruţat copiii (ei constituie circa 80 la sută din cei decedaţi). Acesta a fost genofondul nostru ratat, lăstarii neamului! Sunt familii unde au murit de la unul până la 12 copii.

       11 familii au dispărut de pe faţa pământului fiindcă au murit toţi membrii familiei.

       Au nimerit în gura morţii de foame familiile lui Manole Lazăr, Irimia Lazăr, Stepanida Cecati, Simion Cojocaru, Grigore Cojocaru, Radion Ghervas, Gheorghe Prisăcaru Gheorghe ş.a.

       S-au înjumătăţit familiile lui Grigore Sobeţchi, Matroana Borodin, Agafia Cicati, Panaghia Turutea…

        I-au însoţit la moarte pe copii unul dintre părinţi, tata sau mama, în cele mai grele luni pentru supravieţuire: februarie – martie 1947, în familiile lui Sava Bunduchi, Isidor Pleşca, Olga Ţurcan, Efrim Corlăteanu Efrim cu cinci copii, Lavrentie Potânga, invalid de război, plecat din viaţă cu trei copii… Invalid de război pentru apărarea Patriei! Patrie care l-a răsplătit cu moartea prin înfometare!!!

       La Chiril Turutea, din 8 membri ai familiei au murit 7: soţia şi 6 copii, iar el a plecat unde l-au dus ochii; la Valentina Cicati – soţul cu patru copii; la Ivan Găina  – soţia cu trei copii ş. a. m. d.

       Mare jale a fost în familia lui Luca Cazacu, unde din 10 membri opt au decedat, adică toţi copiii au murit din februarie până în luna mai 1947; la Constantin Bunduchi,  din șase membri ai familiei, au murit cinci; la Ivan Mogâldea, din șapte au murit cinci, la Gheorghe Aramă, din cinci s-au stins patru; la Axentie Popuşoi – patru din șase; la Danil Şterbeţ Danil – patru din șapte etc.

       Nemiloasă soartă au avut şi cei 12 copii ai lui Nicolae Lupov, din sovietul sătesc Cimişlia, care au decedat toţi!

Nenorocirile din acea vreme, demne de subiect de film horror

  Martore acelor timpuri, Solomia Dohoter şi Ana Bazatin  (acum răposate), mi-au povestit prin ce chinuri au trecut pentru a supravieţui, la ce acte recurgeau sărmanii oameni ca să scape cu viaţă, dar nu le reuşea. Ultima a recunoscut că a folosit carne de om, iar actele oficiale arată că ea, împreună cu sora mai mare, şi-au mâncat sora mai mică. Tot documentele de arhivă demonstrează că trupurile membrilor familiilor decedaţi adesea se doseau, nu se înmormântau, pentru a nu-i exclude din lista cu micul ajutor alimentar, dar şi pentru a-i folosi la mâncare.

       Mare frică provocase un omulean din familia Cicati cu porecla „Cighilică”, care şi-a mâncat copiii şi soţia, apoi s-a retras în păduricea de la capătul satului şi ataca oamenii…

       E lungă lista tristeţii, a fost lungă calea suferinţelor şi scurtă spre cimitir, spre gropi comune.

       Timofei Chelemândră, în vârstă de 87 de ani, arătându-mi urmele gropilor comune din cimitirul vechi, care reprezintă nişte cicatrice brăzdate în pământul cimişlian, fără semne cuvenite, şi unde el, obligat de sovietul sătesc, aducea în car câte 20-25 de cadavre, pune la îndoială cifra mea de 764 de oameni, spunând că numai el cam atâţia a adus. Dar mai aduceau şi de la spital necontenit morţii şi oamenii mai în putere singuri înmormântau rudele…

bătrân, foamete, cimitir, cimișlieni

Timofei Chelemândră arată locul în care erau îngropați cimișlienii

       „Morţii îi strângeam în acea iarnă din case, povesteşte Timofei Chelemândră, unde era scris de gardienii (miliţienii) care vizitau gospodăriile cuvântul „Mort”. Încărcam cadavrele îngheţate ca lemnul tăiat şi tot aşa le puneam în gropi. De fapt, erau nişte şanţuri, pe care le săpau încontinuu doi oameni numiţi de sovietul sătesc. Cimitirul era brăzdat de aceste şanţuri. Cruci nu se puneau. Peste cadavre nu se prea arunca pământ, de aceea ele erau adesea hrană pentru câini… Oamenii mâncau câini, câinii mâncau oamenii… Off-off!”

      La ce stare au fost aduşi basarabenii de puterea sovietică! În această perioadă, când în Moldova mureau sate întregi de foame, milioane de tone de cereale erau exportate de Patria-mamă în alte ţări.

       Aceasta e adevărata noastră istorie!

       Care e vina celor plecaţi forţat şi în chin? Ei ne privesc şi ne întreabă de-i ţinem minte şi de ştim ce s-a întâmplat cu ei!

       Ridicând acest Complex de Cruci, noi ne-am făcut datoria de urmaşi cu memorie. Ne vom găsi liniştea noi, îşi vor găsi liniştea şi ei. E regretabil doar faptul că la eveniment au fost prezenţi numai 45 de creştini, care au contribuit la acest gest nobil, iar nepoţii şi strănepoţii celor decedaţi au rămas pasivi. Au renunţat să se implice şi oamenii de afaceri cu renume din oraş, indiferenţi au fost şi aleşii din Consiliul local.

        Dar biruinţa e de partea celor care merg înainte. Am reuşit şi asta! Şi cu un deosebit respect vreau să mulţumesc şi să pronunţ câteva nume de persoane care au fost pilonii de bază ai acestei construcţii: Vasile Cazacu, constructorul principal, Andrei Corlăteanu şi Mihai Tărăcilă, participanţi la construcţie, Grigore Grosu, Tudor Musteaţă, Valentin Chiperi şi Constantin Tocaru, care au contribuit cu materiale de construcţii. Merită recunoştinţa noastră şi donatorii fără contribuţia cărora nu era posibilă confecţionarea crucilor de către Victor Alexandreanu.

       Sănătate tuturor şi să aveţi parte înzecit de bunătatea Celui de Sus!

Anastasia BALMUŞ,

preşedinta Asociaţiei obşteşti „Societatea Istorică „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din oraşul Cimişlia

About The Author

Number of Entries : 502

Leave a Comment

Arhiva Gazeta de SUD

© 2013

Scroll to top