„Melancolia dorului etern” (o antologie de Veta Ghimpu–Munteanu)

„Melancolia dorului etern” (o antologie de Veta Ghimpu–Munteanu)

Recent, la Biblioteca Publică Raională „Valeriu Matei” din Leova, a avut loc lansarea antologiei „Melancolia dorului etern” – o carte care va trăi mult, ani și secole la rând, atâta timp, cât vor dăinui nemuritoarele melodii ale compozitorului leovean, Petre Teodorovici.

Prin această carte de calitate, autoarea, Veta Ghimpu–Munteanu, cunoscută publicului meloman din țară ca și interpretă, redactor-prezentator, publicistă și scriitoare, a reușit să adune gândurile și scrierile mai multor oameni întru înveșnicirea creației marelui interpret și compozitor Petre Teodorovici, un inegalabil artist. Petre este cel care ne-a făcut cunoscut lumii întregi, în mod special prin cântecul „Melancolie”, prin alte sute de cântece înregistrate cu diverși cântăreți autohtoni, a subliniat, emoționată, autoarea.
La eveniment au fost prezenți: Ion Suruceanu, Artist al poporului, Ianoș Țurcanu, scriitor, Cristi Teodorovici, interpret, nepotul lui Petre Teodorovici, care urmează prin faptă tradiția dinastiei de muzicieni Teodorovici. El a încântat și de astă data publicul cu melodii excepționale. Fiecare locuitor a primit cu bucurie vestea despre apariția cărții, o adevărată comoară pentru noi, pentru bibliotecă, lucrare care va fi promovată generației de astăzi și generației de mâine, pentru ca Petre Teodorovici să nu fie dat uitării. Editarea cărții a fost susținută material de Consiliul Raional Leova și Primăria Leova.
Bucurați-vă, prieteni, de acești patrioți ai neamului
Fără frații Petre şi Ion Teodorovici, fără Doina Aldea-Teodorovici, bat mai încet, parcă, şi clopotele de la Putna, fără ei şi flacăra deşteptării, aprinsă prin cântecele lor de dragoste pentru acest colţ de pământ, parcă e mai palidă… Nu putem, nu avem dreptul să-i dăm uitării, căci sunt printre foarte puţinii care în acea vremea grea şi tulbure au avut puterea şi curajul să spună lucrurilor pe nume, au ştiut şi i-au învăţat şi pe alţii să păstreze neîntinată dragostea de Ţară, de Limbă, Alfabet, Tricolor. Şi pentru aceasta ei merită pe deplin recunoştinţa noastră.
În semn de profundă recunoştinţă pentru fraţii compozitori Petre şi Ion, leovenii vin în fiece an la sfârşitul lui Brumărel la stela pe care sunt incrustate chipurile celor doi patrioţi, care pentru prima dată au cântat despre Mamă, Patrie, Limbă, Istorie, Eminescu. Vin cu jerbe şi coroane cu flori vii la monumentul din centrul oraşului, pentru a aduce un omagiu celor care au luptat, prin cântecele lor, pentru libertatea şi independenţa ţării, care ne-au învăţat să ne păstrăm verticalitatea, demnitatea de ţară şi neam. Tot aici, elevii, alături de dascălii lor, recită versuri despre şi pentru stelele nepieritoare ale muzicii noastre – Doina şi fraţii Ion şi Petre Teodorovici, cântă nemuritoarele melodii despre Eminescu, care ne va judeca, despre marii dispăruţi…
Fără ei, până şi dragostea se cântă cu niţică tristeţe, fără ei nu putem, nu suntem în stare să umplem un gol ce nu poate fi, de fapt, umplut, dacă simţim că am rămas parcă pustiiți… Dar tot ei ne-au lăsat îndemnul şi apelul de a nu dispera, de a nu ceda, a fi curajoşi, perseverenţi şi hotărâţi. Avem sfânta datorie de a duce mai departe flacăra, lumina ce ne arată calea cea dreaptă. Or, melodiile fraților Petre și Ion Teodorovici ascund un parfum de sfințenie, de dragoste până la lacrimi de țară, limbă, demnitate și conștiință națională.
Cu siguranță, atmosfera și prieteniile ce se leagă în cadrul Festivalului-concurs regional„Ecoul de la baștină”, desfășurat de ani buni la baștina fraților compozitori și cantautori – orașul Leova – poartă un miros plăcut de lumină și recunoștință purificatoare, de omenie pentru cei doi mari patrioți ai neamului. Ținem să menționăm cu satisfacție și faptul că evoluările pe scenele din Leova, Cantemir, din alte raioane din sudul țării ale ansamblului pe care-l conduce Cristofor, feciorul Doinei și al lui Ion Aldea-Teodorovici, sunt o dovadă elocventă a faptului că el este sânge din sângele părinților săi, de numele cărora este legată întreaga mișcare de eliberare națională a românilor basarabeni.
Unchiul lui Cristofor, Adrian Teodorovici, a venit și el cu un discurs emoționant. Copleșit de emoții, a vorbit cu dragoste despre frații săi, Petre și Ion, despre talentul înnăscut al lui Cristofor, care interpretează cu atâta dragoste melodiile tatălui său, întrebându-se, retoric: „Ce poate fi mai frumos, mai de preț, decât faptul că minunatele melodii scrise de tatăl său Ion și de unchiul Petre sunt la fel cântate și trăite, ca acum mulți ani, și că generațiile care vin sunt la fel de sensibile față de mesajul patriotic, de muzicalitatea și frumusețea lor de altă dată?!”.
Mulțumim mult doamnei Veta Ghimpu-Munteanu pentru această carte deosebită, foarte reușită.
În cadrul ceremoniei de lansare a cărții, foști colegi și prieteni cu frații Teodorovici și-au amintit cu plăcere de anii de copilărie ai lui Petre și Ion, de culmile muzicale ale băștinașilor compozitori și cantautori cu renume internațional, apoi, cu o neascunsă tristețe, de anii când bunul Dumnezeu i-a luat, pe rând, la El, acolo, în Ceruri. Din toți interpreții de muzică patriotică de la noi, cei mai dragi îmi sunt Petre și Ion Teodorovici, a mărturisit Valeriu Mercușev, coleg și prieten al celor doi frați. Poate, din motivul că am crescut cu muzica lor, că am învățat de la ei dragostea pentru Moșie, Neam, Limba Română, poate pentru dăruirea lor cu trup și suflet idealurilor noastre naționale… Melodiile lor sunt, realmente, cele mai lirice, mai fascinante, frumoase, sunt, în fine, nemuritoare, care au fost, sunt și ne vor fi mereu făclie și călăuză în viață pentru multe generații de români, care le vor fi recunoscători celor doi frați pentru tezaurul inepuizabil al deșteptării conștiinței noastre naționale, a mai spus Valeriu Mercușev.
Distinși continuatori ai dinastiei muzicale Teodorovici
Frații Petre și Ion s-au născut pe malul Prutului, la Leova, în familia profesorului de muzică Cristofor Teodorovici și a Mariei Aldea. Cristofor a fost solist în Capela corală „Doina”, apoi, căsătorindu-se cu Maria, medic, se întoarce acasă, în Leova, unde lucrează ca profesor de muzică şi conduce corul Şcolii nr. 2 (astăzi LT „M. Eminescu” – n.n.) din localitate. Tatăl mai avusese două căsătorii, din care îi avea pe Adrian și Igor. Cu Maria Aldea, Dumnezeu i-a dăruit încă doi bravi feciori – Petre și Ion, cărora a reușit să le transmită pentru întreaga viață dragostea pentru cântec, pentru adevăr și dreptate, demnitate națională.
Tatăl lor, care avea și studii teologice (fusese preot, dar în perioada sovietică a fost nevoit să se retragă din biserică – n.n.) a sădit în sufletul feciorilor dragostea pentru folclor, creație populară, pentru tot ce este românesc și sfânt pe această palmă de pământ. Mama Maria avea și ea o voce deosebită, știa multe cântece și rugăciuni.
Petre absolvește școala medie (muzicală) din localitate, apoi – Colegiul de muzică „Ștefan Neaga”, Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu”, unde a excelat prin cunoștințe teoretice, măiestrie interpretativă la diferite instrumente muzicale și, implicit, compoziții proprii. Este îndeajuns să spunem că Petre, pe când făcea studii la Colegiul „Ștefan Neaga”(secția teoria muzicii), făcea, facultativ, compoziția cu Eugen Doga!
După terminarea studiilor, a activat ca director artistic al ansamblurilor „Bucuria” al Filarmonicii Naționale (1975-1982), „Ceremoș” (din care făceau parte surorile Aurica și Lidia Rotaru) al Filarmonicii din Cernăuți (1983-1984) și „Ecou” al Centrului municipal de tineret din Chișinău (1984-1989). Pe parcursul anilor, a semnat o serie de cântece care au devenit rapid șlagăre, printre care: „Santa Maria Maggiore”, „Scrisul nostru”, „Veniți acasă”, „Romantică”, „Ultima oră”, „Vara la Soroca”, „Amicii mei”, „Seniorita Grația”, „Seară albastră”, „Vin din munții Latiniei”, „Te iubesc, popor român”, „Basarabia”, „Dați-le voie flăcăilor basarabeni peste Prut”, „De ce?”, „Adio”, „Trandafir”, „Veșnică, dragostea”, „Clipa mirilor”, „Irena” ș. a.
A fost deschis colaborărilor, multe din cântecele sale fiind scrise pe versuri de Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Simion Ghimpu, Ion Hadârcă și interpretate de Gheorghe Țopa, Sofia Rotaru,Nina Crulicovschi, Anastasia Lazariuc, Gabriel Dorobanțu ș. a.
Puțini știu că interpretul Filip Kirkorov și-a început cariera în anii 1980, în Republica Moldova, anume cu piesele lui Petre Teodorovici, care au răsunat la Festivalurile de muzică din România, Slovacia, Finlanda, Cuba, Italia, Argentina, Rusia, Ucraina ș. a.
Petre Teodorovici a scris și muzică de filme și spectacole, ca de exemplu pentru comedia muzicală „Liola”. A interpretat personal câteva piese: „Mă-ntorc cu drag în satul meu”, „Santa Maria Maggiore” și „Maria” (pentru piesa „Maria” i s-a acordat Marele Premiu al Festivalului de la Mamaia). A fost conducătorul artistic al formațiilor „Bucuria”, „Ecou”, „Teo–Dor” ș.a.

Ion DOMENCO

You May Have Missed