Militant de vază al Uniri Basarabiei cu Patria-mamă

Militant de vază al Uniri Basarabiei cu Patria-mamă

Cu ocazia prăznuirii anuale, în ziua de 17 septembrie, a Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe și Ismailului, înscris în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române, la Mănăstirea Eroii Neamului Țiganca, a avut loc o slujbă oficiată de un sobor de preoți în frunte cu protoiereul Vasile Burduja, paroh al Bisericii „Toți Sfinții Români” din comuna Cania, raionul Cantemir.

Episcopul Dionisie Erhan reprezintă una dintre cele mai marcante personalități eclesiastice basarabene din prima jumătate a sec. XX, fiind unul dintre luptătorii pentru realizarea statului național unitar român. Iată de ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis, la 25 octombrie 2018, canonizarea sa în anul centenarului Marii Uniri, și a 100 ani de la alegerea lui ca arhiereu. După Sfânta Liturghie oficiată, cu ocazia canonizării episcopului Dionisie Erhan, de Patriarhul României, Daniel, Patriarhul a oferit daruri și distincții reprezentanților Mitropoliei Chișinăului (Patriarhia Rusă), Mitropoliei Basarabiei (Patriarhia Română), printre cei evidențiați fiind și Episcopul Veniamin al Basarabiei de Sud, cel care a și inițiat demersurile de canonizare ale Ierarhului Dionisie Erhan.
Episcopul Dionisie Erhan a fost un bun cunoscător al Sfintelor Scripturi și al cărților de cult, un apreciat duhovnic, un luptător pentru binele românilor din Basarabia și pentru afirmarea valorilor naționale, merite care au dus la decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a-l trece pe Episcopul Dionisie în rândul sfinților.
Într-un articol publicat în Ziarul „Lumina”, preasfinţitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, preciza că „tânărul stareț a avut un rol important în afirmarea identității românești, în cunoașterea istoriei Bisericii din Basarabia și în realizarea idealului de unitate națională în perioada premergătoare momentului istoric de la 27 martie 1918, dar și după”. În luna mai a anului 1918, Dionisie Erhan a fost ridicat la treapta de arhimandrit, iar în data de 22 iulie 1918 a fost ales ca Arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului și Hotinului, cu titulatura al Ismailului, fiind hirotonit în Catedrala Mitropolitană din Iași. În anul 1934, a fost ales Episcop al Cetății Albe și Ismailului, unde a păstorit până în anul 1940, succesoare a căreia este Episcopia Basarabiei de Sud.

Text și imagini: Ion DORU

You May Have Missed