Social

80 de ani de la anexarea Basarabiei de către URSS

2 Mins read

La 28 iunie s-au împlinit 80 de ani de la raptul teritorial din 28 iunie 1940, când, în urma ultimatumurilor din 26 și 27 iunie 1940, trupele sovietice au ocupat vechile teritorii ale Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Hertei, o suprafață de 50.762 kilometri pătrați cu aproximativ trei milioane de locuitori, majoritatea etnici români.

Cu această ocazie, PS Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, cu un sobor de preoți, a săvârșit, la 27 iunie, o slujbă de pomenire a martirilor neamului la Cimitirul de Onoare al Eroilor Români de la Țiganca. La eveniment au fost prezenți istorici, reprezentanți ai Partidului Unității Naționale, în frunte cu președintele formațiunii, Octavian Țîcu, locuitori ai raionului Cantemir, care, după serviciul divin, au depus flori la mormântul eroilor români căzuți în lupte pentru reîntregirea neamului.
În context, dr. Ion Ghelețchi, conf. univ. la Universitatea de Stat „B.P. Hasdeu” din Cahul, a menționat că în textul ultimatumului din 26 iunie 1940 se preciza în mod mincinos că Basarabia era populată în principal cu ucraineni, Guvernul sovietic cerând, totodată și partea de nord a Bucovinei și Ținutul Herța, care de-a lungul istoriei n-au făcut niciodată parte din Rusia (URSS). Din cauza presiunilor conjugate ruso-germane, venite de la Moscova și de la Berlin, administrația și armata română s-au retras pentru a evita războiul. Aceste evenimente au avut loc în contextul geopolitic al încheierii, cu un an în urmă, la 23 august 1940, a pactului Ribbentrop-Molotov, prin care Germania nazistă și URSS stalinistă își împărțiseră sferele de influență teritorială în Europa de Est. Cu atât mai mult cu cât, în acea perioadă, situația internațională nu era în favoarea României.
Cu referire la reacțiile internaționale la ultimatumul sovietic, vom menționa că România a cerut sprijinul țărilor europene, care, însă, nu s-au grăbit să susțină Bucureștiul. Guvernul britanic a răspuns că va considera orice pierdere teritorială a românilor ca fiind temporară. Dintre toți aliații regionali cu care România avea tratate de cooperare militară, doar Turcia a răspuns că este gata să-și ofere sprijinul în cazul unei agresiuni militare sovietice. Astfel că guvernul român a căutat să evite un război cu URSS. Ca urmare, toate instalațiile militare au fost cedate fără a fi distruse și fără a se trage un singur foc de armă, armata română având ordin strict să nu răspundă nici unei provocări. Drept consecință a anexării, peste 200.000 de locuitori de toate etniile din aceste teritorii s-au refugiat în România în perioada 26-28 iunie 1940. În cea mai mare parte a teritoriului anexat, sovieticii au proclamat RSS Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, și nordul Bucovinei, au fost alipite la RSS Ucraineană. În teritoriile anexate a fost instaurat un regim sovietic de ocupaţie, opresiv şi represiv. În anii 1940-1941, a fost declanșată o amplă campanie de persecuții împotriva localnicilor – arestări, torturi, execuții și deportări în Siberia. Potrivit datelor oficiale, au fost deportate peste 100.000 și circa 57.000 persoane au murit. Mii de intelectuali, preoți, bătrâni, bolnavi şi chiar copii au fost executaţi pe loc, unii bărbaţi fiind executați în mod barbar în curtea gospodăriilor proprii.

Text și imagine:
Ion DOMENCO

 
Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele noutăți!