Deși știm cu toții că spațiile verzi ne asigură viața…

În toamna anului trecut, din Fondul Ecologic Național, raionului Cantemir i-au fost alocate 30 de mii de lei, cu destinația specială de a planta puieți și arbuști în localitățile din teritoriu, cu precădere – pe malurile râurilor, pe terenurile accidentate etc. Îmbucurător este faptul că din aceste mijloace, dar și din alte surse, în orașul Cantemir, în satele și comunele Ciobalaccia, Cârpești, Cociulia, Stoianovca, Tartaul, Țiganca și Vișniovca au fost plantați 4646 de puieți și arbuști de diferite specii.

Specialiștii în domeniu afirmă că această campanie trebuie continuată, că avem posibilități reale de a extinde suprafețele împădurite, cu atât mai mult, cu cât, în condițiile secetei hidrologice care s-a abătut asupra țării noastre, suprafețele spațiilor verzi urmează a fi principala stavilă în calea unei catastrofe ecologice iminente.
Am citit, recent, pe o rețea de socializare, o informație care m-a impresionat enorm. Un veteran chinez, care și-a pierdut ambele picioare din cauza unei boli, a plantat în 19 ani peste 17 mii de copaci pe un munte cândva fără vegetație… Ma Sanxiao, în vârstă de 70 de ani, a creat de la zero o pădure deasă folosind o lopată, o sapă și… voința sa de fier. Cu ambele membre inferioare amputate, a început să sădească copaci în 2000 pentru a-și întoarce datoriile, dar acum el crede că acesta e un mod de a trezi societatea: „Deși nu am două picioare, și posibilitățile mele sunt limitate, atâta timp cât voi trăi, voi continua să plantez copaci”.
Din 2000, Ma a început să sădească copaci pentru a achita împrumuturile uriașe pentru tratament. Soldatul pensionar iese din casă la ora 5, înainte de răsăritul soarelui, pentru a sădi copaci în lanțul muntos Taihan. Își ia cu el mâncare și petrece întreaga zi singur în pustietate. Ma merge cu un tuk-tuk de acasă până la munte. Ajuns pe locul unde vrea să sădească copaci, își scoate protezele, îmbracă mănuși groase și se târăște cu uneltele sale până la destinație. Plantarea copacilor nu este o sarcină ușoară pentru o persoană tânără și sănătoasă din punct de vedere fizic, ca să nu mai vorbim de un pensionar invalid. Ma spune că a suferit mai multe răni grave, după ce a căzut într-o vale adâncă în timpul plimbărilor sale, că la început planta copaci pentru a-i vinde și a-și întreține familia.
În 2008, mass-media chineză i-a spus povestea, iar guvernul i-a acordat asistență financiară. Dar chiar și după aceasta, bărbatul și-a continuat eforturile, pentru că „a decis să răsplătească societatea și să mulțumească guvernului pentru ajutor”. El spune că se simte protejat și realizat atunci când petrece timpul cu copacii. „Pentru mine, aceștia nu sunt doar copaci, eu îi consider soldați pe care îi conduc, ei mă fac să mă simt mulțumit. Și atâta timp cât voi trăi, voi planta copaci pentru generațiile viitoare”.
…În ultimele două secole, modul de intervenţie a omului în natură relevă o lipsă a respectului faţă de natură. Preocupat să tot construiască, de multe ori, omul omite adesea spaţiile verzi, ce pot armoniza peisajele artificiale cu cele naturale, prin interpunerea vegetaţiei, în vederea realizării ambianţei favorabile însăși vieții şi sănătăţii, având funcții sanitare, recreative și decorative. Din păcate, în prezent, în alcătuirea unei zone de locuit se pune mai mult accent pe construirea propriu-zisă, decât pe spaţiul verde. Însă chiar dacă e la „modă” să se construiască, nu trebuie să uităm că distrugerea spaţiilor verzi ne poate afecta pe viitor însăși viața…
…Nu pot încheia fără banala întrebare: dar tu ai plantat măcar un copac – în toamna trecută, în primăvara curentă? Te îndemn să privești în jur, pentru a găsi mai lesne răspuns la întrebare…

Ion DOMENCO