Sfătosul bunel din Humulești…

La 1 martie se împlinesc 183 de ani de la nașterea marelui povestitor, Ion Creangă

Debutul literar al lui Ion Creangă, clasic al literaturii române din Humulești, județul Neamț (01.03.1837-31.12.1889), a avut loc în 1875, în revista „Convorbiri literare”, cu „Soacra cu trei nurori”, după ce îl cunoscuse, în 1874, pe Mihai Eminescu, cel care care l-a invitat la Junimea. Aici a apărut, în scurt timp, şi „Capra cu trei iezi”. Până în 1878, au fost publicate şi celelalte poveşti, citite toate în cenaclul Junimea, „unde autorul era gustat pentru anecdotele corosive, spuse „pe uliţa mare”, arată volumul „Istoria Literaturii Române”, Ed. Minerva, 1982.
Tot în „Convorbiri literare” au apărut şi: „Inul şi cămeşa”, „Poveste”, „Păcală”, „Acul şi barosul”, „Ursul păcălit de vulpe”. De altfel, „Amintiri din copilărie”, opera sa capitală, a apărut tot în „Convorbiri literare”: primele două părţi în 1881, iar a treia, în 1882. Partea a IV-a a „Amintirilor din copilărie”, citită de Creangă în cercul literar al poetului Neculai Beldiceanu, din Iaşi, a fost tipărită postum, în 1892.
În „Convorbiri literare” au apărut şi basmele „Punguţa cu doi bani”, „Dănilă Prepeleac” şi „Povestea Porcului” (1876). În 1877 a publicat în revistă povestirea „Moş Nichifor Coţcariul”, care în acelaşi an a apărut şi în broşură, „Povestea lui Stan Păţitul”, „Povestea lui Harap-Alb” şi „Fata babei şi fata moşneagului”.
În primul volum postum sunt publicate poveştile. Culese din gura poporului de către Creangă, crescut în spațiul rustic de la sat, ele au un farmec deosebit, expresii, construcţii şi gândiri ciudate care se vor personifica în „Ivan Turbincă”. În aceasta din urmă se regăseştete într-o povestire a lui Costache Negruzzi, unde Dumnezeu blagosloveşte turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan şi fără voia lui să nu poată ieşi. A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă şi cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În „Cinci pâini” descoperim o satiră la adresa judecătorilor şi avocaţilor, pe care îi numeşte „ciorogari, porecliţi şi apărători”.
Scrise în aceeaşi perioadă cu celelalte, „Moş Ion Roată”, „Moş Ion Roată şi Vodă Cuza” etc. au apărut în alte publicaţii. Opera-i fundamentală, „Amintiri din copilărie’”, este considerată „primul roman al copilăriei ţărăneşti” din literatura română.
„Amintiri din copilărie” reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă, care i-a conferit reputaţia de mare prozator. „Dragi mi-erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase, ţarinele cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereţii! Asemenea, dragi mi-erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire”, scrie Creangă în „Amintiri din copilărie”.
Felul meşteşugit în care scriitorul şi-a construit frazele, modul în care scoate la iveală multe regionalisme de o expresivitate deosebită, vioiciunea naraţiunii şi sinceritatea cu care povesteşte cele mai intime detalii ale vieţii lui de copil fac din „Amintiri …” una dintre cele mai însemnate opere ale literaturii române.
Natalia LUNGU,
bibliotecară, LT “Dimitrie Cantemir”
din orașul Cantemir