Să strângem rândurile, dacă dorim să mergem înainte

Dorim să abordăm cu optimism ziua de mâine, deși nu trebuie – nu avem dreptul să ignorăm realitatea, astfel își începu succintul său discurs managerul Organizației Teritoriale Cantemir a Societății Vânătorilor și Pescarilor (SVP), Ion Dimcea, în cadrul adunării de bilanț a organizației raionale a SVP.

Imperativele, obiectivele noastre mai vechi, actuale și de perspectivă, privind ocrotirea vânatului și paza fondurilor, grija față de evoluția efectivelor la principalele specii de interes cinegetic se realizează, însă nu așa cum ne-am dori. Chiar dacă în anul trecut am reușit să menținem la parametrii necesari activitatea celor 29 de colective de vânători și pescari din raion, să păstrăm efectivul existent (de cca 415 persoane, cu acte în regulă), să punem piatra de temelie a unui poligon de vânătoare în comuna Cania, să realizăm ordinele și indicațiile parvenite din partea SVP din Moldova (păstrarea habitatului existent, a loturilor noi de fazani și alte specii), să continuăm lupta cu braconajul, cu vulpile, cu câinii vagabonzi, cu alți răpitori ș.a., greul gospodăririi fondurilor de vânătoare, al gestionării eficiente și durabile rămâne pe ordinea de zi a activității conducerii, dar și a fiecărui membru al organizației noastre, a punctat Ion Dimcea.
Evident, unele hotărâri adoptate la nivelul conducerii organizației au stârnit reacții negative din partea unor membri-vânători. Sperăm, totuși, că vom fi înțeleși și susținuți în acțiunile noastre. Ar fi bine ca unele măsuri percepute drept restrictive să fie înțelese și realizate, în caz contrar, riscăm să nu avansăm. Tradițiile noastre, experiența acumulată ne fac să fim încrezători că vom depăși dificultățile iminente. Trebuie să înțelegem cu toții că lucrurile nu mai pot continua așa cum își imaginează cineva, trebuie să fim conștienți, să ne conformăm noilor realități.
Dar pentru aceasta, este absolut necesar, stringent să conștientizăm cu toții, fiecare în parte că fără grijă permanentă față de bogăția cinegetică pe care am moștenit-o, pe care o avem, acest lucru este imposibil. Cu regret, mai există probleme și vis-a-vis de autorizațiile anuale, sezoniere; de cele legate de prezența masivă a vulpilor, a câinilor hoinari, chiar și a celor de la stâne pe terenurile noastre de vânătoare; tentativele de interzicere a vânatului pe terenurile private etc. Iată de ce reiterez disponibilitatea noastră de a așeza (sau reașeza) pe principii corecte, legale, de sprijin și colaborare reciprocă, îmbunătățirea relațiilor cu reprezentanții structurilor silvice, ecologice, a poliției de frontieră din zonă ș. a.
La unison cu managerul Ion Dimcea, președintele organizației raionale a Societății Vânătorilor și Pescarilor Cantemir, Victor Ciobanu, avea să sublinieze că „structura noastră teritorială continuă să se mai confrunte cu situații riscante de braconaj, mai ales noaptea, la lumina farurilor de mașini, pe lanurile de grâne și de alte culturi, prin pândă la punctele unde a fost pusă momeală, cu aparate performante de văzut și ochit prin întuneric. Din păcate, în ultimul timp, în țară au fost semnalate și cazuri ieșite din comun, când grupuri organizate de braconieri vânează în baza unor documente falsificate ca formular sau în privința recoltei de vânat realizate. În acest context, este absolut necesar de a îmbunătăți, în primul rând, relațiile cu membrii noștri, asigurarea unei comunicări și contacte permanente. Apropo, de un real folos în acest sens ne este revista noastră, „Vânătorul și Pescarul Moldovei”, această tribună a comunității noastre, pe care trebuie s-o abonăm, s-o citim și să participăm la editarea ei. Acolo găsim informații din domeniul vânătoresc, dar și orice schimbare a legislației, relații, experiențe etc.”.
În trecut, a opinat unul dintre vânătorii longevivi din Cantemir, Ion Adescenco, vânătoarea a fost concepută doar ca sursă de existență a omului, avantajul vânătorului față de vânat nu era atât de mare ca în prezent. Atunci când nu existau încă arme de foc, oamenii vânau, își câștigau existența cu arcuri, sulițe sau cuțite. Pe atunci, citirea urmelor, alegerea locului de pândă, a exemplarului care urma a fi vânat, alegerea momentului de atac, dar și măiestria în mânuirea obiectului de vânat, a loviturii constituiau chintesența vânătorului. Acum, lucrurile s-au schimbat, dar un lucru rămâne cert: omul nu trebuie să profite de „puterea” armei sale, vânătorul este, pur și simplu, obligat să respecte legile naturi; să nu iasă la vânat în perioadele interzise, să nu tragă din armă în animalele, păsările aflate în cuib, să protejeze flora și fauna…
Adunarea de bilanț al activității organizației raionale Cantemir a vânătorilor și pescarilor s-a desfășurat într-un cadru bine structurat, printre chestiunile de pe ordinea de zi fiind și cea de menționare, cu semne de gratitudine, a celor mai bune colective vânătorești (Enichioi, Câietu, Capaclia, Ciobalaccia și Stoianovca), a celor mai buni vânători (Valeriu Dan, Tudor Munteanu, Alexandru Vicol), inclusiv tineri (Mihail Gruia, Dumitru Cozma și Eugen Pasat), dar și a vânătorilor veterani: Ion Paiu, Constantin Arhir, Gheorghe Gafenco, Nicolae Malachi, Ion Burdulescu, Ion Adescenco, Petru Jelev și Eugen Ciobanu.
În context, cei prezenți la adunare au susținut propunerea lui Sergiu Munteanu de a edifica o Casă a vânătorului, unde să se desfășoare manifestările de rigoare. Iar Vasile Casian din Hănăseni a concluzionat, în aplauzele asistenței: „Asemenea acțiuni trebuiesc susținute, iar organizatorii – lăudați pentru pasiune, îndrăzneală și inițiativă. Până la urmă, plăcerea costă. Istoria vânătorii e plină de întâmplări demne de povestit, e o lume plină de inedit și farmec, o lume animată de prezența unor oameni curajoși, care știu să mânuiască cu măiestre arma de foc, să dreseze câinii de vânătoare, să fie și bucătari iscusiți, și povestitori sfătoși, bancagii de ispravă,fără de care viața ar fi mai săracă, lipsită de culoare”.

Ion DOMENCO