CantemirEducație

Cel mai bun dintre profeții viitorului este trecutul

3 Mins read

Această constatare rafinată a lui George Byron exprimă cât se poate de clar și în totalitate sentimentele trăite și retrăite de către orice absolvent. Generații după generații de elevi care au absolvit, din 1970 încoace, școala din Cociulia, Cantemir, s-au succedat, au pășit, vrăjiți de emoți, pe coridoarele instituției, au trecut pragul claselor în care au trecut – ca un vânt de primăvară! – anii copilăriei, apoi ai adolescenței, ai primei tinereți, ce este ireversibilă.

Și, implicit, generații după generații de dascăli, cu brațele pline de manuale, caiete, i-au purtat prin sălile, cabinetele, atelierul, terenul și sala de sport a școlii, tratându-i cu blândețe, părintește, încurajându-i și stimulându-le harul cu care i-au binecuvântat părinții și bunul Dumnezeu, ca să prindă aripi, să se maturizeze pentru viață de sine stătător.
…În seara zilei de 1 februarie, au venit la școala dragă, pentru a răspunde „prezent!” absolvenții instituției din 1970, 1980, 1990, 2000, 2010, 2015 și 2019, care au fost întâmpinați cu pâine și sare, cu căldură de către elevii clasei a IX-a, ca mâine și ei absolvenți ai gimnaziului „Valeriu Hanganu”. Au venit cu mari emoții, cu buchete de flori, cu cuvinte de dragoste și recunoștință pentru învățătorii dragi, iar când au auzit binecunoscutul clinchet al clopoțelului, au vărsat și câte o lacrimă, pe care s-au grăbit s-o șteargă cu sfială.
Au aprins câte o lumină pentru dascălii care au trecut în „lumea umbrelor”, au ars, ca o torță ce dă lumină și căldură discipolilor… Emoționată, directoarea gimnaziului, Maria Avram, avea să vină cu un mesaj de felicitare pentru toți cei care au ales să meargă pe calea cu urcușuri și coborâșuri a cunoașterii, a educației, a pregătirii pentru viață. Făcând o ochire retrospectivă, adică, privind îndărăt, aflăm zâmbete și flori, lacrimi și lumini, dar și umbre de tristețe, ce se succed, se învălmășesc în trecerea anilor, dar, oricum, asemeni unui soare de după nori, apare istoria de ani a școlii scumpe, care e ca o rază din destinul localității, al acestei palme de pământ, e destinul și cultura acestei comunități, cu nume drag Cociulia.
Așa a fost, este și va fi: pentru ca instituția noastră să-și realizeze menirea-i nobilă, este nevoie ca la fiecare etapă de existență a ei să aibă noroc de dascăli înzestrați, devotați, competenți, talentați, sufletiști, dacă vreți. Școala are nevoie de clipe de fericire, momente de bucurie, de reculegere, de dulci amintiri despre alma mater. Și mai e necesar un moment de responsabilitate, de încordare sufletească, de conștiință lucidă, pentru ca bunele tradiții ale școlii să fie continuate, să perpetueze, ca alte datini și tradiții de valoare să prindă rădăcini. Și asta pentru ca toți acei care vor învăța aici să fie mândri de înaintașii lor, iar învățătorii și profesorii ce vor alege să slujească în Cociulia, să aibă sentimentul că s-au realizat pe deplin în plan profesional, dar și/sau mai ales ca educatori și ca oameni. Așa cum prea frumos se spune în Cântul Profesorului, în cântecele Satul meu, Cântecul școlii Cociulia (versuri – P. Boișteanu, muzică – V. Balan, aranjament – M. Balan) sau cum mărturisește absolventa Vera Gajiu, care, cu regret, nu a putut reveni acasă de peste hotare: „Mare e regretul, grea e povara absenței la întâlnirea absolvenților cu genericul „Trecut-au anii…”, eveniment important și profund semnificativ, or, nu poți nicicând da uitării mirosul de cretă, precum nu poți uita dăruirea de sine a dascălilor blajini, binevoitori, devotați, consacrați, amintirile despre colegii dragi, care, una câte una, s-au așezat pe rafturile memoriei pentru a deveni de neuitat…”
Serata de la gimnaziul din Cociulia, regizată inspirat, cu iscusință de profesoarele Tatiana Sava și Natalia Cârlan, directori adjuncți ai instituției, moderată reușit de învățăcei, condimentată de două filmulețe despre anii de odinioară, profesorii trecuți la cele veșnice, de cântecele ansamblului folcloric „Semănătorii”, dansurile colectvului „Mocăncuța”, a abundat în amintiri, destăinuiri ale foștilor absolvenți, în emoții și clipe de bucurie, zâmbete, flori și cuvinte alese de recunoștință pentru primele învățătoare Maria Chiriac, Domnica Leon, Tatiana Sava, dascălii Nicolae Mocanu, Andrei Dimcea, Margareta Bocancea ș. a. Învățăceii recunoscători le-au mulțumit dascălilor dragi, semănători de lumină, de frumos, de datini și tradiții, ce constituie cel mai scump tezaur al neamului.
…De patru decenii, un aprig dor îi cheamă pe absolvenții școlii la leagănul amintirilor, la cuibul de unde și-au luat zborul în lume; de 40 de ani, drumul spre alma mater e bătătorit de noi și noi generații, care iarăși vin încoace, cu flori și cuvinte alese, cu momente de reculegere și de aduceri aminte a ceea ce a fost; și va fi de fiecare dată nevoie de un nou efort și de responsabilitate, pentru ca astfel de întâlniri să devină istorie, legende netrecătoare…

Ion DOMENCO

 
Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele noutăți!