Satul lui Moş Crăciun

Cu numai vreo 70 de case şi cu o populaţie puțin peste 200 de locuitori, sătucul Crăciun, comuna Lingura, raionul Cantemir, este o localitate cu vechi şi frumoase tradiţii ale sărbătorilor de iarnă, cu atât mai mult cu cât este singurul cu această denumire în Basarabia şi, prea poate, în lume. Satul este, evident, unicul pe aceste meleaguri, care-şi sărbătoreşte Hramul în Ziua de naştere a lui Iisus Hristos.

Deşi, de prin anii 90 ai secolului trecut, o parte din locuitorii sătucului pleacă la munci peste hotare, populaţia localităţii situate pe o buză de deal din preajma pădurii Baimacliei, departe de „lumea mare”, unde iernile sunt mai geroase, cu mai multă zăpadă, îşi duce traiul aici, la baştină, fapt cu care crăciunenii se mândresc.
Una dintre băştinaşe, Elena Ghibuleţ, ne povesteşte că, potrivit legendei, denumirea satului ar proveni de la un boier care purta acest nume şi la care munceau, cu precădere, în podgoriile mănoase, locuitorii satelor din împrejurimi. Se mai spune că acestui boier îi plăcea foarte mult anotimpul iarna, când sătenii îşi vedeau de ale casei, se întâlneau unul cu altul, „punând ţara la cale”. Iată că locuitorii acestui sătuc, zis „al lui Moş Crăciun”, au ales să sărbătorească un hram deosebit – Ziua Naşterii Domnitorului. De altfel, prin satele din împrejurimi poţi întâlni mai mulţi cetăţeni cu numele Crăciun, care-şi mai trag piciorul pe aici.
Apoi, tuşa Elena ne spune cu bucurie că în ultimii ani aspectul satului s-a schimbat în bine: a fost reparat drumul de acces, dat în folosinţă apeductul, crăciunenii au iluminare stradală. Copiii de vârstă şcolară sunt transportaţi, cu autocarul, la gimnaziul din Tartaul. Sătenii au grijă să-și asigure cele necesare pentru iarnă de pe lotul de pe lângă casă, unde au vii, cultivă legume, fructe, cresc vite, păsări. Ei, dar, continuă tuşa Elena, am mai petrecut un an, iată-iată păşim în 2020, de care ne legăm noi speranţe, căci aşa-i ţăranul nostru, mai mult cu nădejdea se mulţumeşte, el nu-i obişnuit să se jeluie…
Tradiţional deja, în perioada sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou, revin la baştină şi crăciunenii zburătăciţi prin ţări străine. Revin să asculte colindul drag, să mai răvăşească amintirile, să-şi revadă cărările copilăriei şi ale adolescenţei…
Ion Bâclea, locuitor al satului Crăciun se grăbi să ne spună că „în sat avem oameni gospodari – viticultori, vinificatori pomicultori de viţă. Ne mândrim că avem frumoase obiceiuri ale sărbătorilor de iarnă: de Crăciun, sărbătorim Hramul, facem horă, aşteptăm cu toţii oaspeţi, dar şi mai mult – clipa când ne vin colindătorii…”
Acum câțiva ani, de Crăciun, Laurenţiu Vişan, cu verişorul său, Costel Vişan, s-au oferit, bucuroşi, să ne cânte frumosul colind despre naşterea Domnului. Pe uliţa satului am întâlnit o ceată de fetiţe, cu colindul, cu Steaua. Bucuroase, fetiţele intrau din casă în casă, gospodarii, după ce le ascultă cu atenţie colindul, le poftesc în casă, servindu-le cu dulciuri şi, neapărat, cu colăcei–crăciunei.
Sătenii spun cu mândrie: „Chiar dacă-i e mic, satul e cu oameni aşezaţi, cu credinţă creştină. Crăciunul pentru noi este o sărbătoare deosebită. În sat se face Horă, copiii umblă cu Steaua, îi aşteptăm cu nerăbdare. Apoi, în seara Sfântului Vasile, ne vin urătorii – cu Pluguşorul, Buhaiul, Calul, Ursul şi tot aşa, până la Botezul Domnului… ”
Iar Ecaterina Iordosopol, care de baştină e din alt sat, adăugă, mândră şi ea:
„Îmi plac obiceiurile de aici, sărbătorim cu mare plăcere. În Ajun, gospodinele pregătesc bucate – sarmale, piftie, friptură, tobă de porc ş. a. Femeile coc crăciunei, colăcei, iar copiii ne bucură cu Steaua. E foarte plăcut şi frumos. Dorim mult ca aceste obiceiuri să se păstreze mulţi ani înainte, să nu fie date uitării…
În Ziua de Crăciun, gospodinele merg cu împărţitul, dăruindu-şi, una alteia, colăcei, dulciuri, servindu-se cu câte un păhărel de vin. Gospodarii îşi vizitează rudele, dorindu-le un an cu belşug, mană şi noroc la vite, păsări. Pe la noi, la Crăciun, povesteşte Elena Ghibuleţ, se spune că, dacă în ziua de Ajun îţi întră pe poartă un bărbat, vaca va făta neapărat un viţeluş, iar dacă femeie – o viţică. Avem şi alte datini şi tradiţii, cum ar fi cel cu Crăiunelul: un colac împletit anume, pe care gospodinele-l pun apoi la icoane pentru 40 de zile, după care hrănesc cu el păsările, animalele din gospodărie, ca să aibă mană, să fie un an plin de belşug.
Ion DOMENCO