Cantemir

Noaptea Sfântului Andrei la Cania, Cantemir: tradiții și superstiții

5 Mins read

Seara Sfântului Andrei, cunoscută și răspândită în spațiul românesc, este marcată, anual, în majoritatea satelor din raionul Cantemir.

În comuna Cania, bunăoară, aceasta a devenit o frumoasă tradiție, evenimentul fiind marcat, cu susținerea primarului Anatolie Manole, atât la căminul cultural, cât și la muzeul de istorie din localitate.
Dând start seratei-spectacol, organizat la căminul cultural, cu o improvizată Casă Mare, de către ansamblul etnofolcloric „Canianca” (conducătoare – Liuba Bejenaru), una dintre animatoarele evenimentului, Natalia Salciuc a povestit, pe fundalul melodiei „Galbenă gutuie”, o frumoasă legendă, amintindu-le sătenilor și oaspeților că începutul iernii e o perioadă propice pentru tot fel de acte și vrăji de ursită, previziuni meteo, datini, tradiții și superstiții, caracteristice serii Sfântului Andrei.
Figura centrală este Sântandrei, o divinitate precreștină, personificare a lupului, peste care creștinismul a suprapus pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi Chemat (30 noiembrie /13 decembrie). Ziua Sf. Andrei marchează începutul iernii, fiind cunoscută sub denumirea de Sântandrei Cap–de–Iarnă. Sfârșitul toamnei este serbat cu unul dintre cele mai mari ajunuri ale calendarului popular, Ajunul Sf. Andrei, momentul în care, după credințele populare, se pogoară pe pământ sfinții patroni ai lupilor, Petru și Andrei, și se dezlănțuie forțele malefice reprezentate de strigoi și de lupi.
Noaptea e marcată de sacru, astfel explicându-se manifestările specifice sărbătorii – coborârea spiritelor morților, precum și luptele nocturne ale strigoilor și strigoaicelor care fură mana laptelui și a câmpului. Remediile eficiente pentru a contracara acțiunea acestor spirite erau: sarea, macul, cânepa și, desigur, usturoiul.
În Ajun, se organiza „păzitul usturoiului”, o noapte de veghe în care tinerii petreceau și mâncau, având în centrul mesei câteva căpățâni de usturoi înconjurate de tămâie și lumânări aprinse. Dimineața, tinerii ieșeau în curtea casei unde usturoiul era jucat în mijlocul horei, apoi împărțit tuturor. Usturoiul privegheat, uneori dus la biserică și sfințit, se păstra la icoană, fiind folosit peste an în farmecele de dragoste și ca leac pentru vindecarea bolilor, vrăji și farmece.
Pentru a proteja casa, gospodăria și pe membrii familiei de acțiunea malefică a strigoilor, se recurgea la o serie de acte și gesturi magice, făcute mai ales de către femei. Seara Sf. Andrei e momentul cel mai potrivit pentru vrăji, superstiții, la care recurgeau fetele de măritat pentru a afla cum le va fi norocul în anul următor și dacă se vor mărita curând, acestea fiind cu mare har demonstrate, la Cania, de o altă membră a ansamblului, Stepanida Barilă.
Pentru a le „ghici” cine și cum le va fi ursitul, dumneaei a recurs la diferite obiceiuri (inelele ascunse într-un vas cu grâu, pe care trebuiau să le găsească fetele și băieții, crenguțe cu ramuri, împărțite acestora etc.), stârnind zâmbetul asistenței.
De asemenea, Maria Para, Maria Cabac ș.a. au readus reușit diferite obiceiuri, tradiții, care se petreceau în localitate în trecut, pentru ca acestea să fie transmise generațiilor ce vin, copiilor și nepoților. Apropo, în cadrul seratei, în fața publicului au venit cu piese muzicale Andreea Haidarlî și Vasilică Drangoi, tinere talentate cu speranțe într-un viitor artistic pe potrivă.
Mai mulți din cei prezenți și-au amintit de obiceiul usturoiului ascuns de fete, care era căutat, până în zori, de flăcăi. Pentru a prezice viitorul, în unele sate, fetele făceau un colac din aluat dospit, în mijlocul căruia puneau un cățel de usturoi, care era lăsat timp de o săptămână la loc călduros. Dacă încolțea, fata avea noroc. În alte părți, fetele coceau turte pe care le doseau pe martacul casei, pentru ca flăcăii să ajungă la ele… cu gura; în alte sate, acestea erau date câinelui, fata a cărei turtă era luată de câine, se va mărita; sau fetele mergeau în ocol să prindă o oaie, pentru a afla, iarăși, cum îi va fi ursitul – tânăr, în vârstă, bogat sau sărac.
O altă metodă de a prezice viitorul era: se măsurau nouă cești de apă într-o strachină ce se punea la icoană. A doua zi, se verifica: dacă era mai multă apă, măcar cu o picătură, fata era norocoasă. Ori: fetele mergeau la gard seara și puneau mâna pe unul dintre pari, de la care numărau încă nouă pari și îl însemnau cu o ață roșie, ghicind cum va fi mirele: tânăr, dacă parul era drept și neted; bogat, dacă avea coaja groasă; văduv, dacă era scurt și noduros.
Fetele nemăritate mergeau la fântână cu o lumânare pe care o coborau aprinsă până la nivelul apei, crezând că, prin mijlocirea Sf. Andrei, pe care-l invocau special în acest scop, își vor vedea ursitul în imaginea care se forma pe suprafața apei.
Locuitorii satelor Cania și Epureni au readus în actualitate un șir de alte obiceiuri: ușile și ferestrele se ung cu usturoi, iar la vitele de parte bărbătească se lipește pe cornul din dreapta o cruce de ceară, pentru a fi ferite de strigoi; femeile înconjoară vitele cu semințe de mac, după mersul soarelui, pentru a le feri de vrăjitoare și strigoaice care le pot lua mana laptelui; nevestele mergeau la biserică cu două lumânări și un colac: una era adusă acasă și cu ea aprinsă se făcea un ocol al curții și oborului vitelor, spre a le feri de animale sălbatice și de boli; pentru a le proteja de acțiunile răuvoitoare, se făcea un drob de sare ce se descânta și apoi se îngropa sub pragul ușii staulului.
Scos la Sf. Gheorghe, amestecat cu porumb și tărâțe, se dădea de mâncare la vite, spre a le feri de farmece și vrăjitorii. Ziua se serbează, nu se lucrează (să nu strice lupii vitele, iar oamenii care ce pornesc la drum să nu fie atacați de lupi). Nici chiar borș nu se umple, spune Maria Para, care a împărtășit această rețetă. Iar când vecina, Natalia Salciuc, a venit după borș, i-a amintit că de Sf. Andrei nu se dă nimic cu împrumut, nu se scoate nimic din casă, cine muncește, e chinuit de strigoi și vise urâte. Se serbează cu post negru pentru împlinirea unei dorințe, cum ar fi căsătoria sau însănătoșirea.
Serata a fost „condimentată” cu melodii alese, cântate de „Canianca” (conducător artistic – Gheorghe Porumbescu), de interpreta Ana Porumbescu, de evoluarea colectivului folcloric „Bucuria”, condus de Gheorghe Raicu din satul Bucuria, raionul Cahul.

Ion DORU

 
Abonează-te pentru a fi la curent cu ultimele noutăți!