Între trecut și viitor, cu speranțe și nostalgii

Zilele trecute, redacția Radio Europa Liberă din Chișinău a organizat, la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” din orașul cu aceeași denumire, o masă rotunda cu tema: „Era oare reprezentat omul simplu, poporul în structurile de conducere ale statului în perioada URSS?”.

Evenimentul a făcut parte din ciclul campaniei cu genericul „Moldova: din trecut – spre viitor!”, desfășurată de echipa redacțională a acestui post de radio în mai multe localități din țară.
La manifestare au asistat profesori și elevi ai instituției educaționale nominalizate, angajați ai Direcției raionale de învățământ, alte persoane, care i-au avut în calitate de invitați pe ziaristele Veronique Nerth-Minca și Vlada Ciobanu, pe scriitorii Iulian Ciocan și Alexandru Bordeianu.
Moderatorul întâlnirii, cunoscutul jurnalist Vasile Botnaru, directorul Biroului din Chișinău al Radio Europa Liberă, a punctat chiar din start că subiectul în cauză este unul pe cât de actual, pe atât de acut, or, schimbările în mentalitatea oamenilor întârzie să apară, cauzele acestui proces fiind multe și diferite.
„Am ajuns la finalul unui ciclu de dezbateri cu genericul „Antinostalgia”, care s-au produs, în primul rând, pentru publicul de pe internet, dar și pentru diferite localități ale Republicii Moldova, a spus el. Cine sunt cei ce „oftează” după trecut, după Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) , după „epoca de aur a societății socialismului dezvoltat”? Ne-am obișnuit să-i considerăm drept suporteri ai comunismului pe pensionari, cei care tânjesc după leafa lor mică dar stabilă din epoca Brejnev, dar mai ales… după tinerețea pierdută. Mai sunt apoi și foștii nomenclaturiști, care-și deplâng privilegiile de altădată, și o mare parte a minoritarilor alolingvi”, a specificat Vasile Botnaru.
Sondajele din ultima perioadă, efectuate în capitală, ne arată, însă, că printre nostalgicii de azi ar fi și destui tineri, cum au și sugerat, de altfel, autorii unuia dintre acestea (demonstrate în cadrul întâlnirii de la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” – n.n.), tineri care nu au prins neapărat URSS-ul sau care aveau o vârstă foarte fragedă în acea perioadă. De unde le vine dorul pentru ceva ce n-au cunoscut pe pielea lor? Ce au învățat acești tineri la școală?
Adevărurile dureroase despre imperiul sovietic sunt edificatoare pentru orice minte lucidă. Sau poate că opțiunea pro-URSS, care denotă cât de atemporali, anacronici, lipsiți de discernământ sunt mulți moldoveni, e rezultatul unei dezamăgiri cumplite, când îți pierzi busola și te lași ispitit de fantasme compensatorii, de discursul prorusesc ce se revarsă în Moldova fără opreliști?
Destul de grăitoare în acest sens sunt și rezultatele multor sondaje care arată că circa 38% din populația țării noastre ar alege Uniunea Europeană, în raport cu 30% care aleg Uniunea Vamală a Rusiei (inexistentă, de-facto). Și avem un număr prea mare de indeciși, ceea ce arată că moldovenii sunt sfâșiați între nostalgii și speranțe.
Aceste date, a subliniat moderatorul, trebuie analizate cu atenție, ele sunt un important instrument de lucru și pentru presă, dar mai ales pentru clasa politică, angajată într-o nouă campanie electorală, în care bătălia se va da, din nou, între Est și Vest, între viitorul european și trecutul convenabil clanurilor de la putere.
Ziarista Eugenia Crețu, cu „microfonul deschis”, a oferit fiecărui doritor din sală posibilitatea de a-și expune punctul de vedere vis-a-vis de subiectul în cauză.
Liceenii au fost activi, lansând opinii interesante. Iată câteva dintre acestea:
„De la părinți, bunei, cunosc că în URSS a existat un regim totalitar, așa-zisa reprezentare a poporului la conducerea statului a fost o ficțiune, un fals”;
„Cu regret, nici azi multe nu s-au schimbat, uneori suntem reprezentați de persoane care nu cunosc realitatea tinerilor…”;
„Pentru a nu cădea în cursa trecutului, trebuie să fim bine informați, activi, să ne implicăm în proiecte”;
„De multe ori ne cunoaștem drepturile, dar nu și obligațiile, suntem indiferenți, stăm într-o parte și așteptăm, de parcă lucrurile s-ar schimba de la sine…”;
„Pentru a schimba situația, trebuie mai întâi Om să fii, să fii patriot al acestei țări, să nu fii egoist”;
„Fiecare vrea să fie liber, dar nu toți sunt activi”.
Din păcate, a menționat Vasile Botnaru, din aceleași sondaje aflăm că mulți moldoveni continuă să se încreadă în promisiunile deșarte și fără orizont ale candidaților în organele eligibile. De aia, în preajma alegerilor locale, trebuie să fim bine informați despre fiecare candidat, să analizăm fiece promisiune a pretendenților, pentru a face alegerea corectă.
Pe parcursul evenimentului au fost proiectate două filmulețe – despre sondajul amintit deja și un interviu cu scriitorul și radiojurnalistul Igor Pomeranțev (Radio Svoboda), care a vorbit despre fenomenul nostalgiei după trecutul sovietic, încurajat cu dibăcie de actuala guvernare din Federația Rusă.
„Cum am ajuns la o monstruoasă manipulare a maselor largi de către actuala conducere de la Kremlin? Sondajele, menționează Pomeranțev, ne dau explicația: mulți intervievați susțin că abia le ajung mijloace pentru a-și acoperi nevoile cotidiene, iar o bună parte nu au destui bani nici pentru strictul necesar. Fără alte comentarii, putem lesne parafraza un cunoscut dicton latin: „Dezbină și domină”!
„Nu am venit să vă dăm soluția, nu pretindem la adevărul în ultimă instanță”, a concluzionat Vasile Botnaru, susținut de Veronique North-Mincă și de Vlada Ciobanu, care au reîmprospătat, prin exemple concrete, un șir de evenimente, din trecut, și din prezent.
Oaspeții de la Chișinău au subliniat că au venit doar să discute, să caute împreună soluții, căi de ieșire din situația în care ne aflăm, pentru a păși cu încredere în viitor. În acest sens, până acum, au fost realizate zece filme documentare, zece dezbateri publice si mai multe reportaje despre trecutul comunist și viitorul țărilor și al comunităților din Europa Centrală și de Est, pentru a afla, de fapt, ce efecte a produs umilirea prin sărăcie, prin lipsuri, pe care a suportat-o omul sovietic, oamenii din lagărul socialist.
Or, vorba lui Winston Churchill: „Cu cât privești mai departe în spate, cu atât vei vedea mai departe în viitor”.

Ion DOMENCO