28 iunie 1940 – ziua eliberării sau a ocupației?

Răspunsul la această întrebare a fost căutat, de câteva zeci de persoane, în cadrul unei conferințe care s-a desfășurat, într-un local din orașul Cimișlia, în seara zilei de 28 iunie 2019. Pe pancartele afișate în sală ce puteau citi următoarele texte: „Trăiască România Mare!”, „Stalin și Hitler – frați gemeni”, „28 iunie – ziua eliberării sau a cotropirii?”.

Ion Tașcă, profesor de educație civică la Liceul Teoretic „Ion Creangă”, și Alexei Zgherea, profesor de istorie la aceeași instituție preuniversitară de învățământ, au dat tonul discuțiilor pe marginea celor întâmplate cu 79 de ani în urmă.
În continuare, și-au expus opiniile pe marginea temei abordate și alți participanți la dezbateri: Mihai Tărăcilă, Ștefan Buză, Maria Tașcă, Anastasia Balmuș, Matvei Dimitriu, Dumitru Duca…
La conferință s-a specificat că, în ajunul datei de 28 iunie 1940, România a primit un ultimatum din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române de pe teritoriul dintre Prut și Nistru, cunoscut ca Basarabia, și din partea nordică a regiunii Bucovina.
În cazul în care retragerea nu s-ar fi făcut în termenul impus, de patru zile, România era amenințată cu războiul.
Din cauza presiunilor conjugate ruso-germane venite de la Moscova și de la Berlin, la ședința Consiliului de Coroană din noaptea de 27 spre 28 iunie 1940, a fost adoptată decizia de acceptare a ultimatumului sovietic și de executare a unei „retrageri” (s-a evitat folosirea cuvântului „cedare”) din Basarabia și nordul Bucovinei.

Vorbește Alexei Zgherea, profesor de istorie la Liceul Teoretic „Ion Creangă” din orașul Cimișlia

Interesant este să cunoaștem că, după cum este consemnat în jurnalul regelui Carol al II-lea, rezultatul votului a fost următorul: șase voturi pentru respingerea ultimatumului sovietic (inclusiv al lui Nicolae Iorga) și 20 de voturi pentru acceptarea lui, această opțiune fiind, bunăoară, a primului ministru, Gheorghe Tătărescu, a ministrului de Război, Ioan Ilcuș, a șefului Marelui Stat Major al Armatei Române, Florea Țenescu etc. Nu se știe dacă regele Carol al II-lea a votat și cum anume.
Aceste evenimente s-au petrecut într-un context geopolitic mai larg, în care, prin Pactul expansionist Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Germania nazistă și Uniunea Sovietică își împărțiseră, în mod imperialist, sferele de influență teritorială în Europa Răsăriteană, după care, tot în 1939, a început cel de-al Doilea Război Mondial, prin atacarea Poloniei de către Germania hitleristă, la 1 septembrie 1939.
În cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat RSS Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, și nordul Bucovinei, au fost alipite la RSS Ucraineană.
Odată cu înființarea RSS Moldovenești, „republică autonomă moldovenească” de la răsărit de Nistru a fost împărțită între cele două republici sovietice vecine, Moldova și Ucraina.
Ocupația sovietică a fost întreruptă, pentru scurtă vreme, în 1941, după ce România, alături de Germania, a declanșat operațiunile militare de eliberare a teritoriilor ocupate de URSS ca parte a Operațiunii Barbarossa, dar teritoriile au fost în cele din urmă reocupate de sovietici în 1944.
După moartea lui Stalin, în 1953, și, în special, după anul 1956, persecuția etnicilor români din Basarabia și Bucovina de nord a scăzut treptat. Primele alegeri libere din RSS Moldovenească s-au desfășurat în climatul general al perestroikăi, în februarie 1990, iar controlul sovietic asupra acestei regiuni a încetat în august 1991, după tentativa de lovitură de stat de la Moscova și disoluția Uniunii Sovietice.
În 1991, RSS Moldovenească a devenit noul stat independent Republica Moldova, în timp ce Bucovina de Nord și Bugeacul au rămas în componența Ucrainei.
Analizând aceste și alte date, asistența a ajuns la concluzia unanimă că ziua de 28 iunie 1940 a fost una de cotropire a Basarabiei și Bucovinei de Nord de către fosta Uniune Sovietică.
După finalizarea conferinței, participanții la ea au depus flori la obeliscul eroilor neamului românesc din cadrul complexului arhitectural „Scara Prahovei” din centrul raional Cimișlia.

Ion CIUMEICĂ