„Mă vedeam învățătoare încă de mică”

Interviu cu Lidia Ciurcă, profesoară de limba si literatura română la Liceul Teoretic „Hyperion” din satul Gura Galbenei, raionul Cimișlia.

Lidia Ciurcă, profesoară de limba și literatura romană, activează de o perioadă îndelungată la Liceul Teoretic „Hyperion” din satul Gura Galbenei, raionul Cimișlia. Cu o pasiune înălțată la nivel de profesie, aduce limba româna mai aproape de modul în care copiii privesc lumea și se raportează la ea. Interlocutoarea mea este o personalitate puternică și cu o bogăție interioară deosebită. Și astfel am descoperit un om ce crede în potențialul fiecărui copil și pune pasiune în ceea ce face. În rândurile de mai jos vă invităm să-i aflați povestea.
– Ce v-a determinat să deveniți profesoară de limba și literatura română ?
– Mi-au plăcut întotdeauna copiii, dar am avut niște modele: profesori de matematică, de limba franceză, de limba și literatura română. Mă vedeam învățătoare ca și ei, urmăream pe ascuns cum controlau caietele, cum se comportau cu elevii, cum se îmbrăcau, cum se coafau femeile, totul îmi plăcea.
– Ce școală ați urmat?
– După absolvirea clasei a XI-a, am depus actele la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți și în 1964 am devenit studentă la facultatea de Litere. În 1969, am fost repartizați, împreună cu soțul, în școala-internat Hlinaia, de lângă Tiraspol. Apoi, din motive familiale, ne-am mutat in raionul Cimișlia, la școala din satul Cenac. Din 1974, profesez în Gura Galbenei, același raion.
– De-a lungul anilor v-au ascultat orele predate mai multe generații de elevi. Puteți să ne dați câteva nume cu care vă mândriți că le-ați fost profesoară și i-ați ghidat ?
– Da, am multe generații trecute prin suflet, anume prin suflet, deoarece fiecare copil și-a găsit locul în adâncul lui. Mă pot mândri cu mulți discipoli: Liuba Catan, Mihai Popovschi, regretatul Anatol Popescu, Angela Nicolaev, Ghenadie Mardari și alții, numărul cărora este fără de sfârșit. Pe mulți viața i-a împrăștiat departe de locurile natale, dar întotdeauna mă bucur de atenția foștilor mei elevi.
– Dacă nu ați fi ales aceasta profesie, spre ce v-ați fi îndreptat?
– Nu puteam sa aleg o alta profesie, deoarece aceasta a fost chemarea inimii, a întregii mele ființe. Am o vârsta, dar mă străduiesc să dau totul elevilor, numai să vrea sa ia.
– Sunt la curent ca ați revenit acasă din Anglia recent, ce ne puteți spune despre învățământul de acolo?
– În Anglia nu am profesat, dar știu că se pune accentul pe valorile naționale, dar și pe obligații.
– Să schimbăm puțin registrul discuției, doamnă profesoară. Ați chiulit de la ore vreodată?
– Când eram elevă, nu exista cuvântul „a chiuli”. Acesta este un jargon al adolescenților de azi, care nu prea au principii, important e sa „chiulească”. Pentru mine, pe primul plan erau valorile, disciplina, acuratețea.
– Ce le-ați ura elevilor din ziua de azi?
– Ce aș putea să le doresc elevilor decât sănătate, insistentă și străduință?
– Poate aveți un motto al vieții Dumneavoastră de care vă conduceți și doriți să vă împărtășiți și cu noi?
– Sfatul zilei ar fi următorul: „În tot ceea ce faci, să pui o picătură de dragoste, o picătura de atenție, o picătura de răbdare, o picătura din sufletul tău frumos!”
Interviu realizat de
Alina JENTIMIR, studentă la Facultatea de jurnalism, USM