Un om de valoare, profesorul Ion Dombrov, zis… Bădelu

A fi om de valoare este o mare responsabilitate. Căci, vorba lui Nicolae Iorga: „Oricine vorbeşte sufletelor are răspundere de suflete”. Acesta este Profesorul Ion Dombrov.

Bădelu (aşa îl numesc fraţii, prietenii, colegii) le ştie pe toate şi îşi dă bine seama, la cei 90 de ani împliniţi, despre adevărata valoare a profesorului, mai ales a profesorului de limba şi literatura rămână.

În ziua de 8 septembrie curent, sala pentru festivităţi a Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din oraşul Cimişlia a găzduit o masă rotundă organizată cu prilejul omagierii nonagenarului Ion Dombrov, distinsă personalitate, care a înscris o filă de neuitat în cartea istoriei educaţiei. Domnia sa a activat timp de 66 de ani în calitate de profesor, un adevărat Maestru al artei Cuvântului şi Om de valoare. A fost decorat în anul 2011 cu medalia „Mihai Eminescu” pentru promovarea limbii române, având titlul de învăţător emerit.

Evident, un om de valoare întruneşte în jurul său personalităţi care îi împărtăşesc viziunile, îi urmează sfatul şi îi împlinesc aspiraţiile. Astfel de personalităţi, prezente aici, în jurul mesei rotunde, au fost: Ion Iachim, scriitor, publicist, profesor de limba şi literatura română din Chişinău; Parascovia Colţa, ex-directoare a Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din Cimişlia, foşti colegi de breaslă și admiratori ai Maestrului Ion Dombrov, dar şi fiica acestuia, Svetlana Moroz, medic în cadrul Centrului Prietenos Tinerilor „Tineri pentru Tineri” din oraşul Cimişlia, care pe parcursul a 15 ani l-a ţinut aici, în preajma sa, purtându-i de grijă, ca o fiică iubitoare precum este şi datorită căreia noi, profesorii Liceului Teoretic „Mihai Eminescu”, am avut ocazia să activăm cot la cot cu domnul Ion Dombrov.

În postura sa de protagonist al întrunirii, Ion Dombrov a scos şi de această dată în evidenţă frumuseţea verbului matern, povestind despre momentele cruciale care i-au marcat destinul într-o manieră savuroasă, încărcată de umor şi voie bună. Și-a împărtăşit în faţa celor prezenţi cele mai ascunse taine ale trăirilor sale şi cele mai adânci aspiraţii spre care a tins o viaţă întreagă.

„În viaţa mea, a declarat omagiatul, am activat în patru colective profesorale, am trecut prin toate treptele învăţământului, fiind învăţător la clasele primare, apoi învăţător de limba şi literatura română, am deţinut funcţia de director adjunct, apoi director de şcoală în satul natal, Tudora, şef al Secţiei Raionale Ştefan-Vodă, lucrător la Ministerul Învăţământului… Am trăit succese, eşecuri, am suferit pentru faptul că am spus lucrurilor pe nume şi sunt mândru că le-am reuşit pe toate, păstrându-mi ambiţia de a nu da îndărăt. Însă ultima etapă a carierei mele profesionale s-a dovedit una dintre cele mai reuşite, căci aici, în Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, am întâlnit oameni de excepţie, precum este doamna directoare, Parascovia Colţa, colegele mele de la catedra de limba şi literatura română – Valentina Caragea, Floarea Burac, Nina Nenescu, Ecaterina Pozneac, dar şi doamnele Elena Mârza, Elena Creţu şi mulţi alţii care şi-au dovedit cumsecădenia şi profesionalismul. Îmi exprim profunda admiraţie faţă de profesorii acestui liceu – profesionişti, capabili de a educa o generaţie de oameni frumoşi. Este un liceu care îşi merită pe deplin numele de instituţie model”.

Au curs gârlă mesaje de felicitare, amintiri, reflecţii…

Svetlana Moroz, fiica omagiatului, a povestit momente amuzante, dar şi tragice, din copilăria şi maturitatea sa, în care tatăl ei şi-a manifestat frumuseţea spirituală: „Tatăl meu şi-ar dori foarte mult să mai treacă pe la liceu, să mai vorbească în faţa elevilor… Se cam intimidează de felul cum arată. Dar ar mai lucra vreo 10 ani în afară de cei 66 câți a activat”.

Ion Iachim, vechi coleg de breaslă, a dedicat Maestrului Ion Dombrov o poezie, în care îşi exprimă admiraţia faţă de bunul simţ, ingeniozitatea spiritului şi frumoasele întâmplări în care nimeriseră împreună şi în care se manifesta tezaurul neîntrecut al vervei narative a acestuia.

Parascovia Colța, „directorul cu dedicaţie”, vorba sărbătoritului, a venit cu o multitudine de amintiri frumoase despre angajarea lui la muncă şi despre colaborarea şi prietenia neîntreruptă – din momentul în care au făcut cunoştință şi până în zilele noastre.

„Citim împreună cărţi din bibliotecă, cu toate că preferinţele de lectură nu prea ne coincid. Trecem în revistă evenimentele din cărţi, intrăm în polemici, le trecem prin noi şi luăm atitudine. La o vorbă cu domnul Ion Dombrov te simţi împlinit”, ne-a relatat Parascovia Colţa plină de emoţii.

Sofia Dvorniciuc, directoare adjunctă a instituţiei-gazdă, ţinându-l de mână pe „Bădelu”, cu zâmbetul pe buze, şi-a expus nostalgică admiraţia: „Izvor de înţelepciune este domnul Dombrov. Curaj, dedicaţie şi dragoste de oameni manifestă în permanenţă. Orice întrebare, orice problemă îşi găseşte rezolvare în ochii săi, căci are darul de a asculta în tăcere orice păs, ca la sfârşit, printr-o vorbă scurtă şi înţeleaptă, să te facă să crezi că, de fapt, problema ta are o soluţie destul de simplă”.

Ion Dombrov este încă în putere, ne oferă sfaturi, ne susţine în momente de restrişte, ne ţine de mână şi ne mai spune vorbe cu haz. Avem nevoie de el, Profesorul de valoare, pentru a ne alinia luminii sale…

Nina NENESCU,

profesoară de limba şi literatura română  la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Cimişlia