Tragedia de la Cernobîl, o rană încă necicatrizată, ce nu poate fi dată uitării

În ajunul împlinirii a 32 de ani de la declanşarea catastrofei de la Staţia atomico-nucleară de la Cernobîl, Ucraina, în preajma monumentului din oraşul Cimişlia, ce simbolizează acea tragedie, a avut loc o manifestare.

La evenimentul din 25 aprilie, au fost prezenţi participanţii la lichidarea consecinţelor avariei de la Cernobîl, soţiile şi rudele celor decedaţi în urma radiaţiei, reprezentanţi ai administraţiilor raionului şi oraşului Cimişlia, profesori, elevi ai Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din localitate, alte persoane.

Activitatea de comemorare a început cu o slujbă religioasă ţinută de preotul Nicolae Hristov, parohul Bisericii ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din centrul raional, care s-a rugat pentru dăruirea de sănătate celor vii şi pentru iertarea de păcate ale celor trecuţi în nefiinţă.

Iovu Bivol, preşedintele raionului Cimişlia

Iovu Bivol, preşedintele raionului Cimişlia, a vorbit despre atenţia pe care o acordă autorităţile publice locale de nivelul doi participanţilor la luptele de pe malurile Nistrului din primăvara şi vara anului 1992, la războiul din Afganistan, la lichidarea consecinţelor catastrofei nucleare de la Cernobîl

„Dar dintre toţi aceştia, Dumneavoastră sunteţi cei mai pătimiţi, a afirmat Iovu Bivol, fiindcă nu aţi avut posibilitatea să vedeţi duşmanul, care s-a dovedit a fi unul invizibil. Cum să te aperi de cineva pe care nu îl vezi?”, a întrebat, retoric, preşedintele.

Demnitarul şi-a exprimat regretul în legătură cu faptul că mulți aşa-numiţi „cernobîlişti” au decedat de tineri, în floarea vârstei.

„Noi o să vă susţinem şi mai departe, a dat asigurări conducătorul raionului Cimişlia. Păstraţi-vă sănătatea, căci aveţi mare nevoie de ea”.

Despre nişte lucruri senzaţionale într-un fel a vorbit în discursul său Gheorghe Răileanu, primarul oraşului Cimişlia.

„La sfârşitul lui aprilie 1986, când a explodat reactorul nr. 4 de la Staţia atomică de la Cernobîl, a spus el, activam la Staţia sanitaro-epidemiologică din localitate. În funcţiile mele intra şi efectuarea unor măsurători ale nivelului de radiaţie. Acesta era de zeci de ori mai mare decât prevedeau normele. Dar acele date erau  secretizate şi eu atunci nu aveam dreptul să le divulg”.

În opinia lui Gheorghe Răileanu, a fost o crimă că populaţia din Ucraina, Belarus, Republica Moldova şi din alte ţări europene nu a fost informată la timp despre catastrofa nucleară de acum 32 de ani.

„Noi avem misiunea să mai însuşim o lecţie, a declarat primarul de Cimişlia: că nu trebuie ascuns nimic de popor”.

Cu ochii plini de lacrimi a vorbit în faţa asistenţei Elena Doru, soţia lui Ion Doru, participant la lichidarea urmărilor avariei nucleare de la Cernobîl, care s-a stins din viaţă acum doi ani.

„Ne vine foarte greu fără el, a spus femeia, căci a fost un soţ, un tată, un bunic cum mai rar găseşti”.

Văduva şi-a amintit că Ion Doru avea 33 de ani când a fost mobilizat, ca la armată, şi trimis la Cernobîl, unde s-a aflat jumătate de an, efectuând acolo diferite lucrări de protecţie a atmosferei. Organismul i-a fost asfixiat de atâta radiaţie, că după aceea a fost internat într-un spital din Kiev. Dar şi după ce a venit acasă, a urmat tratamente costisitoare şi îndelungate, practic, până la sfârşitul vieţii.

Mihai Bivol, preşedintele Organizaţiei „Cernobîl” din raionul Cimişlia, a informat asistenţa că lucrările de înlăturare a consecinţelor tragediei radioactive au durat peste trei ani de zile, la ele fiind antrenaţi mai mult de 800 de mii de oameni. Printre aceştia au fost şi 3500 de persoane din Republica Moldova, inclusiv 34 din raionul Cimișlia. Mai mult de o treime din participanţii din ţara noastră la acele activităţi nu mai sunt în viaţă astăzi.

Manifestarea a cuprins şi câteva numere artistice în interpretarea copiilor, încheindu-se cu depuneri de flori la monumentul înălţat în cinstea lichidatorilor exploziei nucleare din primăvara lui 1986.

Ion CIUMEICĂ