Bătaia nu e ruptă din rai, ci e consecința educației și a alcoolismului

Viața Larisei a fost un adevărat calvar încă din fragedă copilărie. A crescut într-o familie unde alcoolul era pe primul loc, iar strigătele și bătaia erau la ordinea zilei.

Confesiunile tinerei par a fi desprinse dintr-un film de groază.

„Tata ne trimitea prin sat cu cerutul, pentru ca el să aibă ce bea, iar dacă nu ne duceam, ne bătea. De frică nu dormeam acasă, dar pe unde apucam… pe sub poduri, prin șoproane…”, povestește Larisa.

Frații și surorile sale au fost duse la internat, iar acasă cu părinții, ambii consumatori de alcool, a rămas doar Larisa, pentru că era deja adolescentă.

Adevăratul coșmar  avea să înceapă abia acum pentru Larisa. Într-o seară, tatăl său a luat de la niște băieți din sat o căldare de vin în schimbul fetei sale.

„Băieții ceia m-au violat aproape în fiecare zi timp de o săptămână… Veneau acasă la noi și tata mă scotea cu forța la ei, iar dacă opuneam rezistență, mă bătea. M-am adresat la poliție, dar băieții s-au ales doar cu o preîntâmpinare din partea oamenilor legii, precum că, dacă se vor mai atinge de mine, vor primi ani buni de închisoare. Și iată așa, ei au plecat din țară și au rămas nepedepsiți”, spune Larisa.

După un timp, Larisa a întâlnit un băiat care la început i s-a părut de treabă. A trăit cu el în concubinaj câteva luni, cu bani îi mai ajuta o soră de-a Larisei, care era peste hotare. Bărbatul începuse a profita de acești bani, cheltuindu-i după bunul său plac, iar atunci când Larisa nu voia să îi dea banii pe mâna lui, acesta devenea violent. Tânăra era însărcinată, iar bătaia din partea concubinului devenea tot mai frecventă.

Larisa urma sa primească cea mai grea lovitură a vieții

Într-o bună zi, una dintre surorile Larisei i-a propus să vină să stea la ea până se va naște copilul, iar mai apoi să o ajute să găsească ceva de lucru. După ce a născut o fetiță, Larisa a fost îndemnată de sora sa să meargă cu ea peste hotare. Neavând încotro, Larisa a acceptat. Voia să câștige un ban al ei, să își poată întreține copilul, să îi ofere o viață mai bună.

Ajunsă la destinație, Larisa a realizat cu stupoare că a fost vândută de propria soră. A fost ajutată să scape din „robie” unul dintre clienții săi. Îi promitea multe, că o să o ia de soție și o să îi schimbe viața, dar nici de data asta norocul nu a fost de partea Larisei. Ea s-a ales și de pe urma acestui concubinaj cu un copil, cu care s-a văzut nevoită să se întoarcă în țară, pentru că iubitul său turc avea încă două soții.

A mai trecut o perioadă și Larisa a întâlnit un alt bărbat. Deși i-a spus de la început că deja are doi copii și că nu ar vrea să fie o povară pentru el, bărbatul îi spunea că asta nu e o piedică. Parcă totul părea altfel. Larisa se gândea că viața ei se va îmbunătăți, iar umilința și violența vor dispărea pentru totdeauna. Dar lucrurile s-au schimbat. Într-o bună zi, bărbatul i-a pus condiția să-și dea copiii la o casă de copii, ca să poată lucra amândoi, să se pună pe picioare, iar după aceasta să îi ia înapoi. Larisa l-a ascultat, dar nu a trecut mult timp și a rămas din nou însărcinată.

„El mi-a spus să nasc, că o să primim bani pentru pelinci. Între timp, a început a aduce acasă alte femei… Și când i-am spus că mă deranjează acest lucru, el a început să mă bată… Mă lovea cu pumnii în cap, îmi smulgea părul, îmi spunea că sunt urâtă și că s-a săturat de mine, că o să mă omoare și o să îmi ia copiii și o să primească ajutoare sociale pentru ei. Am doi copii cu el și doi la internat, dar de toți ar fi trebuit să am opt. Am fost obligată de concubini să fac întreruperi de sarcină, iar o sarcină am pierdut-o din cauza lui. Eram în luna a cincea, iar el m-a bătut până am născut copilul mort. Mi-a spus să nu spun nimănui, că altfel mă omoară. Îl imploram să cheme o ambulanță, că mă simțeam rău. Nu a făcut-o, m-a lăsat într-o baltă de sânge”, povestește femeia.

Nu a mai putut răbda, și-a luat cei doi copii și a plecat unde au dus-o ochii. A aflat de undeva de existența unui centru de plasament la Cahul pentru femei care se află în situația ei. A bătut cu timiditate la ușa centrului. A întâlnit acolo o altă atitudine față de ea, de care nu avusese parte până acum, nici măcar din partea celor mai apropiați oameni, cum ar fi părinții și surorile sale. Acum, Larisa își dorește un singur lucru: să se angajeze undeva, să își poată lua înapoi cei doi copii, sa aibă o căsuță a ei, modestă și curată, în care să fie liniște.

Natalia Cufliuc, directoarea Centrului Maternal „Încredere” din Cahul, spune că Larisa a fost consultată de medici în cadrul centrului, iar în prezent primește tratament.

„Larisa s-a schimbat foarte mult după ce a venit la noi. Inițial, ea nu mai avea încredere în nimeni, era agresivă verbal. Acum este mult mai calmă”, a conchis Natalia Cufliuc.

Centrul Maternal „Încredere” activează din 2007 și are o capacitate de 24 de locuri. Termenul de aflare a beneficiarelor în centru este de trei luni, după care asistenții sociali evaluează situația beneficiarei. Dacă condițiile nu s-au îmbunătățit, aceasta mai poate sta încă trei luni. Termenul maxim de plasament este de 12 luni. Beneficiarele sunt implicate aici în diferite activități, merg la bibliotecă, participă  la seminare. Copiii sunt asigurați cu îmbrăcăminte, încălțăminte și cu produse igienice. Toți beneficiază de patru mese pe zi.

Din 2010, centrul se află în subordinea Consiliului Raional Cahul.

Sorina REMENTOVA