„Campion nu te naşti, ci devii”. Interviu cu Stanislav Reniţă, dublu campion mondial, campion european şi naţional la probe sportive netradiţionale

  Stanislav Reniţa este, fără îndoială, mândria Republicii Moldova, fiind un sportiv cu o istorie frumoasă, cu rezultate de excepţie. Este originar din oraşul Basarabeasca şi a cucerit lumea ringului încă din anii copilăriei. A absolvit Universitatea de Educaţie Fizică şi Sport din Chişinău, iar ]n prezent activează ca antrenor de K-1 la Clubul Lion Muay Thai (Gala Leilor).

FOTO: stiripozitive.eu
FOTO: stiripozitive.eu

  De asemenea, în această instituţie, Stanislav, împreună cu îndrumătorul său, Igor Untilă, desfăşoară zilnic câte două antrenamente. E tânăr, puternic, sigur de sine şi a atins un nivel înalt în domeniul pe care îl practică. Este luptător în categoria de 65 de kilograme şi munceşte necontenit pentru a obţine rezultatele dorite. Are 23 de ani, dar este deja campion mondial la Full Kempo (în 2009), vicecampion mondial la K-1 (în acelaşi an), multiplu campion al ţării la K-1 (în 2010, 2011, 2012, 2013), campion european (în 2013), campion mondial la KOK (în anul curent). Şi lista sa de titluri nu se termină aici.

De la câţi ani te ocupi cu sportul şi de unde a apărut interesul pentru kickboxing?

  Am început să mă antrenez de la vârsta de 6 ani. La bază a stat tata, când m-a înscris la Taekwondo chiar din clasa întâi. De mic copil am practicat mai multe tipuri de sport: am jucat fotbal, am practicat luptele libere, am frecventat sala de forţă, am făcut box, king boxing. Toate acestea le-am învățat şi le-am deprins în oraşul Basarabeasca. Deja când am venit la Chişinău, la Universitate, am început să mă antrenez mai mult la K-1 şi am deja șase ani de când mă ocup intens de această probă.

Cine a contribuit la formarea personalității tale ca sportiv?

 Desigur, călăuza mea a fost familia, părinţii mereu m-au susţinut, m-au motivat să merg mai departe şi să obțin noi performanţe. Cu toate că, la început, mama nu a fost de acord să practic luptele K1, acum, însă, este prezentă la toate luptele mele şi mereu îmi este alături. De asemenea, un rol important în dezvoltarea mea ca sportiv l-a avut antrenorul de la Basarabeasca, Nicolae Nicolaev, care prin măiestria sa m-a făcut să îndrăgesc acest sport. Dar odată ce am început să practic K-1, alături mi-au fost antrenorul Vitalie Matei şi preşedinte Clubului Lion Muay Thai,  Octavian Orheianu, cărora le sunt nespus de recunoscător.

stanislav renita

Când ai participat pentru prima dată la un concurs de lupte profesioniste? Cum a fost experienţa?

  Prima luptă profesionistă a fost la Lion Muay Thai, în 2010. Cât ţine de experienţă, nu a fost una dintre cele mai bune, însă chiar dacă a fost prima dată, am învins. Iar acest fapt a fost o motivaţie pentru mine de a participa din nou şi a repurta victorii.

Ce premii ai obţinut în tot acest timp? La care dintre ele ţii cel mai mult? De ce?

  Am devenit campion mondial la Full Kempo în 2009, la Bucureşti; campion al Republicii Moldova la K-1 amatori, în 2010-2013; campion european în Letonia – 2013; campion mondial KOK – nu demult. Bineînţeles că ţin la toate victoriile mele, deoarece depun mult efort la antrenamente pentru a obţine rezultate bune şi a-i bucura pe cei care cred în mine. Până în prezent mi-am trecut în palmares 100 de lupte ca amator şi 14 ca profesionist. Cea mai importantă realizare a fost lupta din 9 aprilie 2016, când am cucerit titlul de campion mondial KOK. E semnificativă pentru mine această luptă, întrucât am triumfat acasă şi am demonstrat tuturor că Republica Moldova are sportivi buni, demni de a reprezenta ţara pe arena internaţională.

Care este cheia succesului tău ?

  Depun foarte mult efort la antrenamente, dar important este faptul că fac acest lucru din plăcere, iar odată ce primeşti satisfacţie, eşti şi motivat de a cuceri noi culmi. Respect cu stricteţe regimul alimentar, mereu ţin cont de sfatul antrenorilor, nu încalc disciplina şi, desigur, am o puternică credinţă în Dumnezeu.

Ce greutăţi întâmpini în acest sport? Câte antrenamente faci? Cum te alimentezi? La ce ai renunţat pentru sport?

  Am întâlnit forte multe greutăţi în acest gen de sport, cel mai dificil a fost la început. Am avut momente când îmi venea să pun punct carierei. Dar cu speranţă şi credinţă în Dumnezeu am mers şi merg înainte. De asemenea, pentru performanţă fac câte două antrenamente pe zi, dimineaţa şi seara, mă alimentez corect. Înainte de competiţii am un regim alimentar strict: mănânc mai mult fiert, carne, legume şi beau sucuri naturale sau compoturi. Desigur, sunt momente când îmi pot permite să mănânc şi deserturi, dar aceasta se întâmplă mai rar. Ca orice sportiv, am renunţat la viaţa personală, întrucât nu dispun de timp, iar fetelor le place să li se acorde mai multă atenţie. Petrec foarte puţin timp alături de cei dragi, ultimii ani practic îi trăiesc în sala de antrenamente.

Nu te bate gândul de a părăsi ţara, pentru a face o carieră peste hotare, precum au procedat alţi sportivi?

  Dacă e să fiu sincer, am avut gânduri de a părăsi Republica Moldova și de a pleca peste hotare pentru a face acolo o altfel de carieră sportivă, una mai bună. În Moldova este un pic mai greu la acest capitol decât peste hotare. Totuşi, am decis să nu plec. Am decis să rămân aici şi să muncesc, să reprezint ţara în care m-am născut, la cel mai înalt nivel. Mi-am propus să ridic drapelul Republicii Moldova în cât mai multe părţi ale lumii, să devin cineva aici, acasă.

Ce sfat ai dori să le oferi celor care practică sportul în ţara noastră?

  Eu le doresc tuturor sportivilor succes, putere în ceea ce fac şi cât mai puţine traume. Iar tot ce au început, să ducă până la capăt cu bine şi credinţă în Dumnezeu. Ţineţi minte, nu există înălţimi de neatins, există doar aripi prea scurte. Daţi dovadă de curaj, mergeţi ferm spre visele voastre şi nu pierdeţi niciodată încrederea în propriile forţe!

Interviu realizat de Cristina LEVIŢCHI,
studentă la Universitatea de Stat din Moldova