Autofinanţarea pune la încercare primele cinci şcoli mici din Cahul

Deşi este raionul cu cea mai înaltă rată de trecere a instituţiilor de învăţământ la mecanismul de autofinanţare din ţară, în Cahul mai există directori de instituţii care se tem de noutatea acestei formule de finanţare.

Majoritatea celor care au dubii faţă de acest mecanism pe care, începând cu noul an şcolar, vor trebui să-l implementeze în propriile instituţii, sunt profesorii şcolilor mici. Aceştia au de ales între a strânge cureaua sau a fi reorganizaţi.

La jumătatea lunii iunie, directorii şcolii primare „Vasile Alecsandri” din oraşul Cahul, ai gimnaziilor din satele Lopăţica, Huluboaia, Luceşti şi Chircani au fost convocaţi într-o şedinţă la Direcţia generală de învăţământ Cahul, recomandându-li-se să intensifice pregătirile de noul statut juridic şi de trecerea la autofinanţare.

„Parcă ne-ar transforma în nişte şcoli private. Reforma este bună, însă nu e aplicată la momentul potrivit, ţinând cont că statul în prezent este în dificultate economică. Părerea mea este că acest coeficient per capita trebuie mărit”, susţine Valentina Vition, directoarea şcolii primare „Vasile Alexandri” din oraşul Cahul, instituţie care la încheierea anului şcolar avea 60 de elevi.

„Nu există şcoala, nu există problema”

Ala Nicipurenco, directoarea gimnaziului din satul Luceşti ( 64 de elevi), intervine: „Dacă Ministerul Educaţiei ar fi fost cu adevărat interesat de situaţia educaţiei în ţară, s-ar fi gândit şi la şcolile mici. Dar probabil este mai uşor să le închizi, să scapi astfel de o problemă, decât s-o rezolvi. Vrem să se gândească şi la noi cineva, nu se poate să fim lăsaţi în voia sorţii”.
Tatiana Hulub, şefa Direcţiei generale de învăţământ Cahul, susţine şi ea că statul nu ar trebui să facă economii pe seama copiilor. În acelaşi timp, Tatiana Hulub precizează că reforma aduce doar avantaje instituţiilor cu un număr mare de elevi.

„De ce nu au început să facă comasări în rândul administraţiilor publice locale, deoarece sunt sate în ţară cu câteva sute de locuitori, dar ale căror primării au personal numeros”? – se întreabă şefa DGÎ Cahul, afectată de emoţiile directorilor din subordine.

Eugenia Ciobanu, directoarea gimnaziului din satul Chircani (84 de elevi), povesteşte că de la 1 ianuarie 2013 a încercat să strângă cureaua şi să dovedească Direcţiei de învăţământ Cahul că pot fi o instituţie econoamă: „Am redus cât am putut, însă angajatul care se ocupa de gospodăria şcolii a demisionat, fiind nemulţumit de cei 400 de lei pe care îi primea lunar. Am chemat locuitorii din sat să ne ajute să tăiem un copac doborât de furtună pe teritoriul instituţiei. Ne-a mai rămas un singur bucătar, care nu putem spune cât va mai rezista să gătească copiilor de două ori pe zi cu un salariu de 400 de lei”.

Directorii din aceste localităţi modeste susţin că nu pot miza prea mult nici pe ajutorul părinţilor, aceştia fiind în proporţie de 90% neangajaţi în câmpul muncii: „Ei, sărmanii, nu pot achita nici caietele copiilor, darămite să mai dea ceva în fondul instituţiei”, concluzionează Eugenia Ciobanu.

Directorii şcolilor mici fac apel la autorităţi

Directorii celor cinci instituţii în cauză fac apel la autorităţi, susţinând că şi copiii lor au drepturi egale cu ceilalţi copii din ţară şi îşi doresc pentru ei condiţii bune de educaţie. Ei spun că instituţiile ar fi trebuit să beneficieze de o analiză diferenţiată şi să se ţină cont de situaţia în care se află.
Ala Nicipurenco declară că se simte discriminată, în calitate de director al unei instituţii mici de învăţământ, de această formulă de finanţare. Pedagogii prevestesc un exod masiv din localităţile lor mici în cazul în care vor suferi eşec în implementarea mecanismului de autofinanţare, deoarece satele acestea nu mai au nimic în afară de şcoală, susţin ei.

Tataiana Hulub relevă că a reuşit să convingă Ministerul Educaţiei să nu închidă cele cinci instituţii cu un număr redus de elevi, dându-le statut de şcoli mici acestora. Aceasta susţine că nu există altă cale pentru instituţii, deoarece li s-a oferit o perioadă de conformare până la 1 ianuarie 2015 tuturor şcolilor din raion. Însă garantează că va lupta împotriva lichidării şcolilor în localităţi.
„Reforma aceasta pune într-adevăr şcolile mici în pericol. În schimb, directorii celorlalte instituţii se descurcă bine şi au devenit buni gospodari. În instituţiile lor este mai curat şi sunt mai economi”, opinează şefa Direcţiei de învăţământ Cahul.

Vladimir Calmâc, vicepreşedinte al raionului Cahul în domeniul educaţiei, oferă şi el garanţii că în raionul Cahul nu vor fi lichidate şcoli. Însă nu consideră mecanismul de autofinanţare ca pe o ameninţare la adresa instituţiilor mici, deşi susţine că totuşi noua prevedere creează probleme acestora. „Este o iniţiativă bună, vor trece doi-trei ani până directorii vor înţelege lucrul acesta. Spun asta bazându-mă şi pe experienţa raioanelor-pilot. Dacă bugetul fiecărei instituţii va fi gestionat corect, le va ajunge bani inclusiv pentru investiţii”, afirmă Calmâc.

Vicepreşedintele raionului pe probleme de educaţie susţine că şcolilor mici le-ar fi mai uşor dacă Ministerul Educaţiei ar aplica altă tactică. În opinia sa, modificarea Legii cu privire la finanţele locale, care ar permite ca taxele şi impozitele să rămână în bugetul primăriilor, ar da o altă şansă instituţiilor cu puţini elevi. Vladimir Calmâc îi sfătuieşte pe directorii care se tem de noutatea conceptului de autogestionare a banilor să ţină legătura cu Direcţia de învăţământ Cahul, îndeosebi cu primăriile satelor lor şi, nu în ultimul rând, să înveţe din experienţa colegilor.

Dânsul susţine că în afară de sursa per capita de 6282 de lei din bugetul de stat, şcolile vor mai beneficia şi de o sumă suplimentară în valoare de 380 000 de lei, tot din partea statului, care le va permite să îşi achite toate cheltuielile. Plus că le mai pot fi alocaţi bani şi din componenta raională.