„Agricultura ecologică, viitorul benefic al ţării“

Interviu cu Nicolae Nastasi, şeful Inspecţiei raionale ecologie Ştefan Vodă

Nastasi_2320_10

– Domnule Nicolae Nastasi, suntem îndreptăţiţi să vorbim despre agricultura ecologică, după ce solurile noastre au fost, ani în şir, erodate şi suprasaturate cu chimicale?

– Chiar şi în perioada sovietică, la care am înţeles că vă referiţi, în republica noastră se creştea producţie ecologic pură. Doar pentru nomenclaturiştii comunişti de la conducere, fireşte. Această problemă a fost abordată de ecologişti încă prin anii 90, când produsele moldoveneşti erau pline de chimicale. Din păcate, ea a rămas mult timp pe linie moartă şi doar în iunie 2005 a fost adoptată Legea nr.115-XVI „Cu privire la producţia agroalimentară ecologică”. În urma acestui fapt, producătorii noştri agricoli dispun de o reală posibilitate de a avea o mare capacitate de export de produse agricole.

– Vă referiţi şi la producătorii agricoli din raionul Ştefan Vodă?

– Da, desigur! Deja de câţiva ani, în satul Carahasani activează cu succes cooperativa de întreprinzător „Eco-Fruct-Agro”, în frunte cu Alexei Jitaru. Aceasta este patronată de Centrul republican de pedologie aplicată, condus de Gheorghe Jigău, doctor habilitat în ştiinţele agricole. Peste 25 de agenţi economici care cooperează cu acest centru cultivă producţie ecologic pură pe o suprafaţă de peste 100 de hectare. Producţie ecologică au început să cultive şi unii agenţi economici din Antoneşti, cooperativa agricolă „Slobozia-Hanesei”, societatea cu răspundere limitată „Carahasani-Agro”.

– Care produse agricole sunt considerate ecologice?

– Acele produse care provin din agricultura ecologică şi care sunt însoţite de un certificat special, eliberat de Organismul naţional de inspecţie şi certificare a produselor agroalimentare ecologice. Orice produs ecologic poate fi recunoscut într-un magazin, să zicem, după eticheta care trebuie să conţină, în mod obligatoriu, referirea la modul ecologic de producere, precum şi numele, codul organului de inspecţie şi certificare.

– Care este principiul de bază al agriculturii ecologice?

– Acesta este un sistem de producere care menţine sănătatea solurilor, ecosistemelor şi a oamenilor, inclusă în economia verde a ţării.

– În ce măsură pot fi convinşi şi şcolarizaţi producătorii agricoli că este necesar să cultive producţie ecologică pură?

– O contribuţie esenţială în acest sens îşi aduce organizaţia teritorială a Mişcării Ecologiste din Moldova, în frunte cu Tatiana Marin, care în anul 2011 a implementat proiectul-pilot „Promovarea agriculturii organice în primăriile Carahasani, Ermoclia şi Slobozia, precum şi asociaţia obştească „Agroasistenţa” a Agenţiei Naţionale de Dezvoltare Rurală (ACSA). În primul rând, noi ne străduim să furnizăm cât mai multă informaţie despre agricultura ecologică, fiindcă lumea nu o poate practica fără să-i cunoască rostul. În al doilea rând, producătorii agricoli din satele raionului sunt orientaţi spre sectoarele rentabile din domeniul agriculturii ecologice. E vorba de soiurile de culturi agricole ce au priză pe pieţele occidentale.

– Adică el, producătorul, trebuie să cunoască ce profit va avea din afacere?

– Corect. Unde mai pui că această muncă cere un efort considerabil în comparaţie cu agricultura tradiţională, industrială, în care dăunătorii sunt distruşi pe cale chimică, cu toate efectele de poluare ce influenţează asupra calităţii producţiei. De aceea, în pliantele repartizate fermierilor se vorbeşte despre costurile unei astfel de producţii pe pieţele din Vest.

De fapt, agricultura ecologică oferă un spaţiu mult mai vast decât cel tradiţional, cu care ne-am obişnuit până acum. Şi cred că aici ar putea să existe o intercalare între ceea ce spunem noi floră spontană (diferite plante, pomuşoare din fondul forestier) şi cele care pot fi cultivate, poate chiar tot în cadrul fondului forestier. Anume în pădurile noastre noi avem cele mai curate terenuri, unde chimia nu a pătruns şi sunt mai puţini dăunători. În atare situaţie, agrocenozele ar putea să regleze lupta cu dăunătorii şi să menţină aceste ecosisteme pentru obţinerea produselor naturale.

Când s-a trecut, spre exemplu, în agricultura noastră la monocultură, s-au distrus asolamentele şi capacitatea ecosistemelor de a se apăra singure. Ele nu se mai apără, tocmai de aceea a intervenit chimia. Drept rezultat, au fost distruse zeci de specii de insecte care menţineau acest echilibru şi care distrugeau dăunătorii prin luptă biologică. Odată cu utilizarea chimicalelor, practic, au dispărut râmele. O altă tragedie a solurilor e că a fost dat jos covorul vegetal şi s-au pornit eroziunile. Bunăoară, în prezent avem sute de hectare supuse eroziunilor în raza primăriilor Talmaza, Purcari, Tudora, Popeasca, Ermoclia, Căplani.

– Şi care ar fi soluţia?

– Actualmente, fâşiile forestiere ocupă o suprafaţă de 901 hectare de păduri şi ne străduim ca an de an suprafeţele împădurite să se extindă. Numai în ultimul timp, astfel de lucrări au fost executate pe câmpurile din preajma localităţilor Copceac şi Popeasca. Agricultura ecologică va duce neapărat spre identificarea acestor ecosisteme, unde mediul natural va fi mereu în luptă cu dăunătorii, cu eroziunea şi cu alţi factori care reduc productivitatea terenurilor.

Dacă la noi s-ar practica silvoamelioraţia (atragerea ploilor prin mărirea suprafeţelor împădurite), atunci pe 10 hectare, să zicem, am putea obţine recolte mult mai mari decât obţinem acum de pe 20 hectare, unde chinuim pământul şi unde lipsa vegetaţiei provoacă ofensiva secetei. Doar vedeţi cât am fost bătuţi de secetă în ultimii ani!

– În antichitate, spre exemplu, se spunea că mâncarea este leac.

– De altfel 80 la sută din bolile populaţiei noastre sunt legate de calitatea apei potabile şi a produselor pe care le consumă. Iar calitatea produselor agricole e direct legată de calitatea mediului. Într-un sistem bolnav, poluat, degradat, niciodată nu vei putea obţine produse agricole de calitate. Am putea spune şi aşa – cum e mediul, aşa sunt şi produsele. Cu cât mai mulţi fermieri vor practica agricultura ecologică, cu atât mai mari sunt şansele de a rezolva multiplele probleme de mediu pe care le avem.

Grigore TESLARU